Fenomenul David Popovici vs. Cazul Pompița

Investigația mea din anul 2012 (AICI) despre vicecampioană europeană de juniori la înot, Valentina Brat, a ținut prima pagină a presei multe săptâmâni. Ea a destăinuit cum antrenorul Mihai Sandu o îndemna să-și introducă aer în fund pentru a smulge câteva secunde. Și cum din cauza aerului pompat în intestine, a făcut hernie la doar 16 ani. Apoi, când a născut, a fost obligată să o facă prin cezariană, detalii AICI.

Tot atunci, am lansat și o campanie pentru demascarea abuzurilor din sport. Și am dezvăluit și alte atrocități care se petreceau în diverse discipline sportive la nivel de copii. De multe ori cu consimțământul părinților, vezi AICI.

„Pe lista practicilor nedibuite, ce funcționează dupa principul ‘hoțul neprins, negustor cinstit’, se află și introducerea aerului în fund. Cu o pompiță. Este folosită și de interlopi pentru a-și pedepsi rivalii, deoarece provoacă dureri înfiorătoare. La natație ajută la creșterea flotabilității, ducând la obținerea de timpi mai buni. Pe ‘dincolo’ se apelează la capsula hiperbarică sau la balonul aseptic pentru îmbunătățirea performanțelor. Unde altundeva decât la noi se putea aplica în continuare metoda aer în fund?!”. Am spus atunci într-un editorial în Pro Sport.

Toate instituțiile media din România au preluat investigația mea (vezi aici reportajele de la Acasă TV sau de la Pro TV). Iar câteva televiziunile din străinătate și-au trimis echipe pentru a consemna despre acest caz înforător de abuz din sport de pe la noi. Am primit și câteva premii, printre care Premiul „Drepturile Copilului” la Festivalul Drepturilor Copilului, ediția 2012, cu ancheta Cazul Pompița.

Între timp natația românească a ajuns să înregistreze rezultate excepționale prin David Popovici, Robert Glință sau Paul Georgescu. David (17 ani) a uimit lumea înotului cu titlurile mondiale cucerite la stilul liber, la 200 m și 100 de metri. Este al doilea sportiv din istorie care reușește această performanță la o singură ediție de Mondiale.

Dar trist și îngrijorător este faptul că mai sunt și acum crengi uscate în acest copac frumos și tânăr al natației.  Și că ne facem în continuare că nu le vedem. În România există doar trei bazine olimpice omologate oficial. Două dintre ele, din Otopeni și din Târgu-Mureș, stau însă închise. Iar în multe orașe lipsește o infrastructură accesibilă pentru tinerii înotători de performanță. Asta din cauză că bazinele noi au fost realizate neregulamentar, iar cele vechi sunt aproape abandonate .