Cum se jonglează cu puținele “ouă de aur“ care au mai rămas în sport

(de Romeo Chiriac)

Deși în ultimii ani rezultatele pe plan internațional ale românilor din majoritatea disciplinelor sportive scad în mod îngrijorător, sportivii rămân în continuare cei mai buni abasadori ai României în lume.

Așa că, nu putem să nu ne întrebăm de ce nu sunt interesați sponsorii să investească în sport. Ăn contextul în care mai înregistrăm ceva rezultate.

Poate întâmplarea cu tâlc de dinainte de ’89 să ofer răspunsul căutat – “Pe vremea comuniștilor, un șofer de Gostat a reușit să-și cumpere Dacie și apartament într-un timp record. În condițiile în care în acele vremuri românul de rând nu reușea aceast performanță într-o viață întreagă.

Celor de la Miliție și Securitate le-au trebuit ani buni până să dibuiască manevra acestuia. Ori șmecheria e simplă. Șoferul a inventat pe traseu o haltă de o seară, în care galinaceele nu făceau altceva decât să-i ouă dimineața direct în poală. Iar din vânzarea acestor ouă, ce nu erau trecute în niciun fel de gestiune, șoferul și-a putut achiziționa mult râvnitele bunuri, apartament și Dacie“.

După Revoluţie, trucul șoferului de Gostat a născut prozeliți, mai ales în sport. Începând de la președinți de federații care tot fură rezultatele sportivilor crescuți de alții. De la instituțiile abilitate din sport ce trăiesc numai din bani publici. Până la oameni politici, ba chiar și unele branduri care nu caută decât să canibalizeze imaginea sportivilor.Toți fiind avizi să se asocieze cu sportivii ce mai obțin performanțe, dar fără să investească nimic. Aceștia au inventat diverse „halte“ și tertipuri pentru a jumuli de tot „găinile“ ce au mai rămas în sportul românesc.

Dacă în timp numărul „șoferilor de Gostat“ care tot fură ouăle de aur s-ar împuțina, poate și sponsorii ar deveni interesați să investească în sport.