MARI RIVALITATI ALE SPORTULUI/ Brazilia versus Argentina

Sânge latin, caractere puternice, fotbal de calitate şi, uneori, incidente. Rivalitatea dintre „Seleçao” şi „Pume” este una care depăşeşte, de multe ori, barierele sportului

Până acum, cele două naţionale s-au întâlnit în 93 de rânduri, bilanţ care a început în 1914, atunci când cele două ţări s-au duelat pentru prima oară. Raportul este unul extrem de echilibrat, 35 de victorii Brazilia, 34 Argentina şi 24 de meciuri încheiate la egalitate. Duelul dintre cele două naţionale provine însă dintr-o perioadă mult mai îndepărtată, de pe vremea când fotbalul nici nu se inventase. Mai precis de pe când istoria Americii de Sud avea să fie scrisă, Spania şi Portugalia ducând o bătălie lungă în încercarea de a coloniza teritorii vaste de pe acest continent.

Incidentele din „perioada romantică”

Primul caz aparte, din bătălia dintre cele două naţionale, a avut loc în 1937, cu ocazia finalei Copei America. Ultimul act s-a disputat la Buenos Aires iar suporterii Argentinei şi-au insultat adversarii pe toată perioada partidei, din pricina uneia din cele mai vechi probleme ale omenirii, rasismul. Meciul s-a încheiat 0-0 şi astfel s-a intrat în prelungiri. Acolo Argentina a marcat de două ori, în faţa unor brazilieni care se temeau pentru siguranţa lor şi nu mai erau concentraţi la joc. Catalogaţi drept „maimuţe” pe toată durata jocului, componenţii Braziliei au părăsit gazonul înainte de fluierul de final, iar presa din „ţara cafelei” a numit meciul „jogo da vergonha”, jocul ruşinii.

Doi ani mai târziu, la Rio de Janeiro de data asta, la scorul de 2-2, arbitrul partidei a acordat un penalty discutabil Braziliei şi a fost apoi atacat de argentinianul Arcadio López, care a fost scos cu poliţia de pe teren. În cele din urmă toată echipa „pumelor” a părăsit gazonul iar lovitura de la 11 m a fost executată cu poarta goală.

Nimic nu avea să se compare cu cele două jocuri din 45 şi 46, atunci când fotbalul a fost presărat cu procedee de arte marţiale. Ademir Menezes i-a rupt piciorul argentinianului Batagliero, în prima partidă, câştigată de „Cariocas” cu 6-2. Apoi, la Copa America, Jair Rosa Pinto i-a produs căpitanului „pumelor”, Jose Salomón, o dublă fractură de tibie şi peroneu, în minutul 28, ceea ce a dus la o bătaie generală între jucători şi chiar poliţie. Fanii au pătruns pe teren şi în cele din urmă fotbaliştii au fost trimişi la vestiare. Salomón nu s-a mai recuperat niciodată complet iar cele două federaţii au decis să refuze orice fel de întâlnire în următorii zece ani.

„Războiul” interminabil

În 1978 cele două formaţii s-au întâlnit la Campionatul Mondial şi au încheiat la egalitate, 0-0, un meci în care violenţa a ţinut din nou capul de afiş. Jocul a avut loc în grupele principale ale competiţiei, căci acela era sistemul atunci (câştigătoarele celor două grupe avansau în finală). Cum Brazilia a jucat prima, în ultimul meci, şi a trecut de Polonia cu 3-1, Argentina ştia că trebuie să învingă Peru la cel puţin patru goluri pentru a merge mai departe. Deşi după primele 45 de minute a fost doar 2-0, în cele din urmă s-a terminat 6-0, brazilienii susţinând atunci că peruanii au fost „cumpăraţi” la pauză. În cele din urmă Argentina a câştigat finala, pe teren propriu, obţinând primul titlu mondial din istorie.

Patru ani mai târziu, Brazilia s-a distrat cu marea rivală şi a câştigat cu 3-1 la „mondialul spaniol”, la capătul unui meci în care „pumele” au marcat golul de onoare în ultimele minute şi scorul putea fi unul mult mai mare. Nervii şi-au făcut apariţia la final, atunci când Diego Maradona l-a lovit pe Joao Batista. Apoi, la Coppa del Mondo (Italia 90) a apărut scandalul „apei sfinte”. Într-un meci câştigat de Argentina cu 1-0, brazilianul Branco i-a acuzat pe medicii adverşi că i-ar fi oferit o sticlă cu apă în care erau introduse tranchilizante, pentru a îi diminua randamentul. Deşi presa din Argentina a dat această ştire „ca bună”, Federaţia Argentiniană de Fotbal a negat vehement acuzaţiile.

De atunci cele două naţionale nu s-au mai întâlnit niciodată la un turneu final de Campionat Mondial. Însă întâlniri încinse au fost multe, mai ales la Copa America. În 91 au fost eliminaţi cinci fotbalişti, „Los Gauchos” câştigând cu 1-0. În 93 tot Argentina s-a calificat, după penalty-uri, dar în 95 Brazilia şi-a luat revanşa, impunându- se tot la loviturile de departajare, după o egalare în ultimele secvenţe venită de la Tulio Costa, care a preluat atunci mingea cu mâna. În 2007 întâlnirea a fost la discreţia Braziliei, scor 3-0, asta după ce în 2004 tot „Seleçao” câştigase, la penalty-uri, deşi a jucat atunci cu echipa a doua.

Memorabil rămâne, în istoria recentă, meciul de la Jocurile Olimpice de la Beijing, când Messi şi Ronaldinho s-au aflat faţă în faţă, partida fiind câştigată de Argentina, scor 3-0, care anulat o nouă şansă pentru „cariocas” de a-şi trece în palmares singurul trofeu care le lipseşte.

Maradona sau Pele?

În afară meciurilor dintre cele două ţări mai există şi o altă mare dispută fotbalistică. Cine a fost cel mai bun jucător al tuturor timpurilor? Maradona sau Pele? Discuţia este una interminabilă, cei doi evoluând în ere şi ligi diferite.

În 2000, într-un sondaj lansat de FIFA pe Internet, Maradona a fost votat drept cel mai bun de 53.6% dintre participanţii la „poll”, Pele primind doar 18.5% din voturi, restul fiind repartizate către Cruijff, Beckenbauer, Garrincha, Platini, Zidane, Puskas şi Di Stefano. Apoi, FIFA a scos un nou trofeu „Fotbalistul Secolului”, care a fost acordat de un comitet format din jurnalişti. Aceştia l-au ales pe Pele, ceea ce a declanşat o reacţie de mâhnire din partea presei argentiniene, care a scris atunci că FIFA a inventat acest nou trofeu doar pentru că nu vrea să vadă un fotbalist care a fost implicat şi în scandaluri stând, de unul singur, pe prima treaptă.

Cine a fost mai bun? Noi nu ştim, fiecare are părerile lui, aşa că mai bine sperăm că în 2010 să vedem un meci între cele două ţări, la Campionatul Mondial. Pentru că un Brazilia-Argentina e unic oricând.