FC National: Cimitirul elefantilor

A fost, alături de Sportul Studenţesc, „Cenuşăreasa” Capitalei. o echipă frumoasă, cu stadion, cu suporteri, puţini, este adevărat, dar fi deli. a dat fotbalului românesc o mulţime de jucători. a avut una dintre cele mai frumoase arene din ţară, pe care naţionala României îşi disputa meciurile oficiale. Ceauşescu le-a dărîmat-o, transformînd-o în parcare pentru Casa poporului. atunci a început blestemul unei echipe care în doar cîţiva ani de bejenie şi-a pierdut şi bruma de suporteri, dar, paradoxal, a supravieţuit. se numea Progresul Bucureşti. Viorel Mateianu, Aurică Beldeanu, Lajos Sătmăreanu, Nicky Dumitriu, Constantin Zamfir au fost doar cîţiva dintre fotbaliştii care au îmbrăcat tricoul progresului. Vă mai amintiţi de celebrul atac Marica – Tevi – Apostol? au fost cei care au promovat echipa în Divizia A în vara anului 1980, după un sezon de „B” incredibil, în care Rapid şi Petrolul s-au bătut pentru prima poziţie, cucerită în cele din urmă de progresul. Fără stres revoluţia a găsit Progresul în Divizia C. În doar doi ani şi-a regăsit numele în primele 18 formaţii din România. nimeni nu-şi mai aminteşte cărui miracol i se datorează supravieţuirea Progresului Bucureşti. În 1994 devine FC Naţional, moment în care, practic, totul devine amintire. noul naţional a devenit în scurt timp un adevărat experiment. La adăpostul liniştii parcului cu platani, FC naţional a ajuns o adevărată maşină de produs bani, nu în folosul clubului, ci al conducătorilor unei grupări care îşi pierduse orice legătură cu tradiţia progresului. Cu puţine excepţii, gruparea, care altădată evolua în celebrele cuplaje bucureştene, a devenit un adevărat „cimitir al elefanţilor”. Fotbalişti etichetaţi cu mulţi ani în urmă drept mari speranţe, jucători afl aţi la final de carieră, alţii fără chef de a mai juca fotbal au descoperit în FC Naţional o adevărată grădină a Edenului, în variantă dîmboviţeană. Cel puţin asta cred cei care aleg să se transfere aici.

Iacob: „Îmi recunosc greşeala”

Reporter: Este FC Naţional un „cimitir al elefanţilor”?
Constantin Iacov: Vreau să vă spun încă din start că eu sînt principalul vinovat pentru actuala situaţie a echipei. a fost greşeala mea. a mea şi a antrenorului în care am crezut atît de mult la un moment dat (n.r. – Marin Dună). am crezut că, băgînd în teren jucători cu nume, meciurile vor fi ca şi cîştigate. nu a fost aşa, ba, în plus, aceştia au reuşit să-i strice şi pe cei mai tineri, de perspectivă, care şi-ar fi dorit să facă performanţă.

Reporter: De ce vă reproşaţi atitudinea în cazul lui Dună? Despre el este vorba! Iacov: Am crezut în continuitate. L-am adus în 2005 pe Dună la club, ştiind ceea ce a însemnat el pentru progresul. am gîndit cu inima. am crezut că aceasta este soluţia, dar m-am înşelat. trebuia să fac exact aşa cum procedez în afaceri. merge ceva rău? Faci o şedinţă de bilanţ şi schimbi.

Reporter: De ce nu aţi procedat aşa?
Iacov: Pentru că mă ataşez de oameni.

Reporter: Cum vedeţi actuala situaţie a echipei?
Iacov: să vă spun ceva. Într-un fel nu am regrete că s-a ajuns în acest punct. Doar aşa vom putea restructura totul. se ştie că, din ‘90, acest club a supravieţuit printr-o imensă şmecherie. am reuşit să schimb faţa de club blatist a naţionalului. nimeni nu se mai fereşte de Fisc. sîntem cu salariile şi cu primele la zi. Clubul îşi plăteşte impozitele. am refăcut Centrul de copii şi juniori. Eu zic că nu e puţin lucru, faţă de ceea ce a fost.

Continuarea in SportMagazin powered by Kicker de luni, 19 martie 2007