EXCLUSIV: Interviu Constantin Barbu

Constantin Barbu a fost un atacant pur-sînge, fără milă în faţa porţii adverse, jucător care s-a ales cu supranumele de „Cobra” datorită modului în care îi executa pe portari. Barbu rămîne unul dintre cei mai productivi atacanţi de după Revoluţie, el marcînd în campionatul românesc 84 de goluri în 144 de meciuri jucate!

SportM: Ce face Jean Barbu în momentul de faţă?
Constantin Barbu: Acum sînt la Piteşti, am intrat în nişte afaceri cu o fermă şi nişte imobiliare. Lucrurile merg bine, am ridicat o clădire de birouri în centrul oraşului, acum este terminată. Negociem cu mai multe bănci, referitor la chirie şi la toate condiţiile. În aproximativ un an doresc să începem lucrul la un cartier de vile în apropierea Piteştiului. Terenul este deja cumpărat, mai trebuie să fac rost de fonduri şi să obţin aprobările necesare. La fermă – care este situată la Costeşti – sînt asociat cu fostul meu coleg de la FC Argeş, Nelu Ceauşu. Am încercat să derulăm nişte proiecte cu fonduri PHARE şi sîntem în aşteptarea răspunsului.

SportM: Care este relaţia cu fotbalul în momentul de faţă?
Barbu: Am vrut să mă odihnesc 2-3 ani după ce am terminat cu fotbalul din cauza unor probleme medicale. Nu am făcut pînă acum cursuri de antrenor, intenţionez să le fac în Spania, la Madrid, iniţial chiar mă gîndeam să mă stabilesc acolo. Însă afacerile mă reţin în ţară. Participarea la aceste cursuri solicită prezenţa mea acolo timp de şase luni neînrerupt, iar acum sînt legat de afaceri. Nu am antrenat nici aici la Piteşti, nici măcar la nivel de copii şi juniori, pentru că dacă vreau să fac ceva, fac ceva ca lumea. Ţin legătura cu oameni de fotbal, ne întîlnim, discutăm, însă deocamdată doar atît.

SportM: La meciurile lui FC Argeş ai mai fost?
Barbu: Da, am mai mers la meciurile pe care FC Argeş le-a jucat pe teren propriu. Acum, e mai greu la matineu”¦ Şi eu am jucat în Trivale de la ora 11:00, cînd am promovat din Divizia B, însă atunci erau tribunele pline, aveam echipă, venea lumea să ne vadă. Iar noi am avut atunci un sezon excelent, am eliminat din Cupă, la Tîrgovişte, atît pe Steaua cît şi pe Dinamo. Dar şi acum se poate face treabă!

SportM: De ce crezi că s-a ajuns la retrogradarea echipei?
Barbu: Probleme la Piteşti sînt de 4-5 ani. Fiecare antrenor venea cu concepţia sa, cu jucătorii lui. Conducerea era a Primăriei, atunci cînd sosea un nou tehnician solicita anumiţi fotbalişti şi îi dădea afară pe cei vechi. A fost lipsă de continuitate. Sper ca acum lucrurile să se îndrepte spre direcţia bună. Există acum în Trivale o serie de jucători cu nume, pe lîngă care mai sînt tineri şi mai trebuie aduşi şi alţii. Cînd jucam eu, conducerea era asigurată de domnul Stroe şi sponsorizarea venea de la Uzinele Dacia. Într-o vară au fost aduşi 15 jucători. Cei care nu erau utili în acel moment erau împrumutaţi, apoi se mai aduceau în fi ecare an încă 2-3 pentru a completa echipa. Eu cred că se va promova, dar important este să se şi menţină.

SportM: Suporterii ar fi interesaţi să afl e cît mai multe despre jucătorul Barbu. Cum ai ajuns de la Galaţi la Piteşti?
Barbu: În 1986 erau înfi inţate nişte centre olimpice. În ţară erau patru de acest gen: Timişoara, Craiova, Bacău şi Piteşti. Am citit în ziar că va avea loc o selecţie la Piteşti şi am decis să particip şi eu. Erau în jur de 1.600 de copii dintre care au fost aleşi doar şase.

SportM: Cînd ai ajuns la FC Arges?
Barbu: În 1992 am început să joc la FC Arges, cînd a preluat Uzina echipa a luat şapte jucători de la Dacia, printre care şi eu.

SportM: Îţi mai aminteşti debutul în Divizia A cu Steaua?
Barbu: Am marcat atunci un gol cu capul, Steaua îl avea pe Stîngaciu în poartă. A fost un debut fericit, cu gol!

SportM: Ai avut o perioadă mai grea în 1995-1996″¦
Barbu: Da, returul acelui campionat cred că a fost cel mai slab din cariera mea. Erau mulţi jucători talentaţi, dar destui veniseră noi la echipă şi probabil că nu ne cunoşteam, şi asta a contat mult. Cu timpul lucrurile au început să meargă şi am ajuns în frunte.

SportM: În meciul cu Rapid din Giuleşti, în 1997, i-ai marcat un gol lui Lobonţ prin scăriţă, din penalty. Nu ţi-a fost frică?
Barbu: Nu! Dupa fi ecare antrenament rămîneam cîte 40 de minute în care băteam numai lovituri libere şi 11 metri în acest fel. Nea Gicu Dobrin m-a văzut şi m-a întrebat: „Dacă sîmbătă ai ocazia să baţi un penalty, ai curaj să dai aşa?”. Eu i-am zis că da şi, cînd a venit momentul, aveam o siguranţă deosebită. Portarul nu avea nicio şansă, plecase deja pe colţ.

SportM: Ce poţi să ne spui despre perioada în care ai plecat în Coreea?
Barbu: Înainte de meciul de la Tîrgovişte (n.r. – 13 septembrie 1997, Chindia – FC Arges 2-4, trei goluri marcate de Barbu) am avut o discuţie cu ei şi le-am zis că nu vreau să plec. După meci ei au venit la Piteşti şi toată săptămîna au început să îmi facă oferte. De pe o zi pe alta plusau, însă eu tot nu eram dispus să plec. Am avut o discuţie cu domnul Stroe, care mi-a zis că, dacă vreau eu să plec, mă lasă, dacă nu, să rămîn la Piteşti, deoarece FC Arges are nevoie de mine. L-am întrebat ce mă sfătuieşte şi mi-a zis să mă duc unde îmi e mie bine. Pînă la urmă am decis să merg. Acolo am stat doar 4-5 luni, în care am jucat 11 meciuri, marcasem şase goluri şi oamenii erau multumiţi. Ei au avut probleme fi nanciare în perioada aia, după care am venit împrumutat un an de zile la Piteşti.

SportM: Iţi aminteşti semifinala de Cupă de la Vîlcea, cu Universitatea Craiova?
Barbu: Da… Am avut un ghinion teribil în meciul ăla. Eu am avut două bare, nu s-a acordat un penalty pentru noi. Eram foarte siguri că vom cîştiga acel meci, dar din păcate nu s-a putut.

SportM: Ce ne poţi spune despre echipa naţională?
Barbu: Am şase convocări la prima echipă, dintre care trei meciuri jucate. Am marcat încă de la debut, iar apoi am mai dat un gol cu Grecia, acasă.

SportM: Pînă la urmă nu ai plecat la turneul fi nal din Franţa, deşi erai unul dintre cei mai în formă jucători la acea oră!
Barbu: Eu ştiam că trebuie să merg în Franţa, îmi ceruseră paşaportul, dar cu cîteva zile înainte de plecare am fost anunţat că l-au preferat pe Radu Niculescu în locul meu.

SportM: Dar după turneu de ce nu ai rămas în vederile selectionerului, tocmai venise atunci Piţurc㔦
Barbu: Piţurcă spunea întotdeauna că lui îi trebuie jucători masivi, dar a jucat mereu cu Florentin Petre şi Florentin Dumitru. Eu am avut o divergenţă mai de mult cu Piţurcă, atunci cînd era antrenor la Craiova, i-am învins în 1995 scoţîndu-i din lupta pentru titlu, iar ei veniseră la noi să o lăsăm mai moale..

SportM: Au fost aranjamente la Piteşti cît ai jucat tu?
Barbu: Eu din tot ceea ce ştiu nu au fost, niciodată nu a venit nimeni la mine să îmi zică să pierd vreun meci. Noi eram un grup foarte unit, consider că aşa am obţinut rezultatele pe care le-am avut.

SportM: Cu cine te-ai înteleş cel mai bine pe teren la Piteşti?
Barbu: Cu Şumi, care îmi dădea multe pase de gol, şi cu Năstase, cu care mă ştiam de mult timp.

SportM: Ce rol a avut în cariera ta Mircea Lucescu?
Barbu: M-a ordonat foarte mult. Daca l-aş fi avut antrenor mai de mult, altfel ar fi fost cariera mea.

SportM: Cum te-ai simţit în 2001 cînd ai marcat împotriva Argeşului?
Barbu: Eu am declarat şi atunci că, dacă voi marca, nu mă voi bucura, şi m-am ţinut de cuvînt. Era o situaţie grea, cine cîştiga mergea în UEFA.

SportM: Ce a reprezentat pentru tine episodul Numacia?
Barbu: Cred că cel mai important moment din viaţa mea de fotbalist. Primul an cînd am ajuns acolo aveam ca obiectiv evitarea retrogradării, aveau un buget mic, doar şapte milioane de dolari, dar noi am reuşit să ne salvăm în condiţiile în care era cel mai mic buget din Primera.

SportM: În 2003 te-ai întors la FC Argeş, dar a fost o revenire nefericit㔦
Barbu: Atunci au fost mai multe interese, în special politice. Eu doream să fac o fi rmă care se ocupă de incinerarea deşeurilor toxice, mi-au promis că, dacă voi semna, pot să o deschid. După ce am semnat, lucrurile s-au schimbat. A fost cearta aceea cu Moldovan, care cred că nu a făcut altceva decît să căute nod în papură, pentru a putea scăpa de mine. Eu am fost un jucător mai temperamental, dar atunci chiar nu aveam nici o vină.

Continuarea in numarul 82 al Sport Magazin (22 – 28 octombrie 2007)