MARI DRAME ALE SPORTULUI/ Expresul din Elmira

Ernie Davis a fost primul jucător de fotbal american de culoare care a cucerit Trofeul Heisman, acordat anual celui mai bun fotbalist din campionatul universitar. Omul care a spart barierele rasismului, într-o perioadă în care afro-americanii nu erau priviţi cu ochi buni, nu a apucat să joace niciodată în NFL, fiind răpus de o boală teribilă.

Ernie Davis se naşte pe 14 decembrie 1939, în New Salem, statul Pennsylvania. Părinţii săi se despart la scurt timp după venirea sa pe lume, iar apoi tatăl său moare într-un accident. Ernie este crescut de bunica lui până la 12 ani, când mama sa se decide să îl mute în Elmira, un oraş din statul New York. Acolo se apucă de sport şi joacă în echipele de fotbal american şi baschet ale liceului, pentru Superior Buicks. Este desemnat cel mai bun fotbalist al campionatului din statul New York şi este selecţionat de două ori în All Star Game-ul liceelor, fiind ales o dată şi în All Star Game-ul de baschet. Într-o perioadă în care universităţile care acordau burse pentru sportivii de culoare puteau fi numărate pe degetele unei singure mâini, Ernie Davis primeşte peste 50 de oferte de a juca în NCAA Football şi alege, în cele din urmă Syracuse University. Decizia a fost luată deoarece îl avea ca idol pe Jim Brown, un fost mare jucător de fotbal american, care a scris istorie la Syracuse Orange şi a evoluat în NFL pentru Cleveland Browns, fiind de trei ori MVPul ligii. Ernie consideră cea mai bună cale către succes este aceea de a călca pe urmele marelui Jim Brown.

Colegiul

În ciuda abuzurilor rasiste de care are parte aproape în fiecare zi, Ernie Davis îşi vede de treabă şi devine running back-ul titular pentru Syracuse Orange. Îşi alege numărul 44, acelaşi pe care l-a purtat şi Jim Brown. În 1959, atunci când era doar în al doilea an de facultate, Ernie îşi conduce echipa către un sezon fără înfrângere şi câştigă titlul naţional după o victorie, în Cotton Bowl, 24-13 în faţa celor de la Texas Longhorns. Este declarat MVP al acelei finale. Primeşte astfel porecla de „Elmira Express”, de la Al Mallette, un cunoscut cronicar sportiv al acelor vremuri.

După încheierea meciului, care a avut loc în Dallas, statul Texas, întreaga echipă este invitată la banchetul oficial. Înainte de a intra în clădirea în care se ţinea dineul, lui Ernie Davis i se spune că nu are voie decât să intre pentru a îşi ridica trofeul MVP, după care trebuie să părăsească incinta, care în opinia texanilor era sacră şi nu putea găzdui un tânăr de culoare. Running back-ul lui Syracuse Orange refuză să fie umilit în acest fel şi întreaga echipă, formată în mare parte din albi, boicotează banchetul în semn de protest faţă de comportamentul rasist al organizatorilor.

Un an mai târziu joacă din nou la aceeaşi intensitate, deşi a fost accidentat pentru mai multe meciuri, accidentări care veneau din ura adversarilor pentru un negru care părea a fi de neoprit. Aceştia îl loveau chiar şi atunci când era căzut la pământ şi, de multe ori această lecţie era învăţată de la antrenorii lor. Cu toate astea, joacă în nouă meciuri ale acelui sezon şi aleargă în şase dintre ele peste 100 de yarzi. Îşi duce echipa în Liberty Bowl şi este din nou proclamat MVP. În acelaşi an, 1961, un lucru care părea până atunci imposibil se întâmplă. Davis este desemnat cel mai bun jucător de fotbal american la nivel universitar şi primeşte Trofeul Heisman. John F. Kennedy, preşedintele SUA la acea vreme, a insistat să fie el cel care îi înmânează premiul, în faţa sutelor de bliţuri ale fotoreporterilor şi a camerelor de luat vederi.

Tot în anii de facultate, Ernie Davis se înscrie în frăţia „Sigma Alpha Mu”, una de natură evreiască şi devine astfel primul afro-american înscris în această organizaţie la nivel mondial.

NFL, un vis nerealizat

Ernie Davis intră în draftul NFL din 1962 şi este selecţionat de pe prima poziţie de Washington Redskins, devenind primul jucător de culoare ales primul în istoria ligii profesioniste. Tot atunci a fost draftat şi de Buffalo Bills, în AFL, o ligă inferioară la acea vreme care avea să fuzioneze cu NFL în 1966. Este transferat imediat la Cleveland Browns unde juca idolul sau, Jim Brown, iar ziarele din SUA au spus că acela avea să fie cel mai bun cuplu de running backs din istorie. Contractul primit reprezintă cea mai mare sumă de bani oferită unui debutant la acea vreme.

În 1962 Ernie, aflat în pregătiri pentru All Star Game-ul Colegiilor, leşină la antrenament şi este dus de urgenţă la spital unde este diagnosticat cu leucemie. Boala era incurabilă la acea vreme şi pe 18 mai 1963 se stinge din viaţă, la vârsta de doar 23 de ani. Este înmormântat la cimitirul Woodlawn, acelaşi care adăposteşte rămăşiţele lui Mark Twain, scriitorul cu cărţile căruia a crescut şi pe care l-a admirat enorm în copilărie. Peste 10.000 de oameni au venit pentru a îl conduce pe ultimul drum, în timp ce politicienii l-au elogiat în Congresul American. „Standardele tale au ridicat ştacheta pentru orice spotiv şi cetăţean american. Întreaga naţiune va pune la păstrare realizările tale inegalabile. Este un privilegiu pentru mine să pot vorbi oamenilor despre tine. Ai fost un exemplu pentru tineri şi un american inegalabil. Te salut!”, au fost cuvintele preşedintelui Kennedy cu ocazia comemorării lui Ernie Davis, în oraşul Elmira.

Numărul 44 de la Syracuse a fost retras, în memoria lui, ca de altfel şi numărul 45 de la Cleveland Browns, chiar dacă nu a jucat niciodată pentru „maronii”.

Nu rata în numărul viitor: povestea fotbaliştilor de la Dinamo Kiev care, în al II-lea Război Mondial, au sfidat teroarea nazistă, oferind o dovadă nemuritoare de eroism şi de sportivitate.