SPECIAL – DAN PETRESCU/ Promotia Chelsea ’98

0
240

Cum a reuşit Dan Petrescu să ia titlul cu anonima Unirea Urziceni? Dacă succesul unora se legitimează prin diploma de la Oxford, despre Petrescu se poate spune că a ieşit şef de promoţie pe “Stamford Bridge”. Alături de un Vialli prăfuit, “Bursucul” stă cel mai bine între jucătorii lui Chelsea care cucereau Cupa Cupelor în 1998 şi care au îmbrăţişat, ulterior, cariera de antrenor

Bursucul devenit arici

DAN VASILE PETRESCU
Data şi locul naşterii: 22 decembrie 1967, Bucureşti
Cariera de jucător: Steaua Bucureşti (1985-1986), FC Olt Scorniceşti (1986-1987), Steaua Bucureşti (1987-1991), Calcio Foggia (1991- 1993), Genoa (1993-1994), Sheffield Wednesday (1994-1996), Chelsea (1996-2000), Southampton (2000- 2002), FC Naţional (2002-2003)
Trofee câştigate: Cupa României (1989), Cupa Angliei (1997), Cupa Ligii Angliei, Cupa Cupelor, Supercupa Europei (toate în 1998)
Cariera de antrenor: Rapid Bucureşti (2004), Sportul Studenţesc (2004- 2006), Wisla Cracovia (2006), Unirea Urziceni (2006-prezent)
Performanţe: finalist al Cupei României (2007-2008), campion al României (2008-2009)

Cartea de vizită a lui Dan Petrescu este în sine o lecţie de profesionalism şi de pasiune pentru fotbal. Un fundaş sigur şi în acelaşi timp îndrăgostit de gol, dovadă cele 71 de reuşite bifate la club şi sub tricolor de-a lungul carierei, Petrescu a evoluat în cel mai bun campionat al lumii în anii 90, Serie A, pentru ca la mijlocul decadei precedente să facă pasul în Premier League. În Insulă, “Bursucul” a petrecut opt sezoane, aducându-şi aportul la renaşterea fotbalului din Albion şi “furând meserie” de la cei mai buni. Absolvent “magna cum laude” de la universitatea de fotbal de pe “Stamford Bridge” (cu patru trofee în buzunar, a se vedea mai sus), Petrescu şi-a agăţat ghetele în cui după încă o experienţă la Southampton şi “cântecul de lebădă” de la FC Naţional. S-a orientat imediat spre antrenorat, dar vorba englezilor, “the life of a manager is no walk in the park” (Viaţa de antrenor nu este ca o plimbare în parc, n.r.). Imberbul Petrescu n-a rezistat presiunii Giuleştiului decât şase etape, dar a avut rezultate excelente la o echipă fără spectatori, fără bani şi fără speranţe – Sportul Studenţesc. Isprăvile din Regie i-au rezervat biletele de Cracovia, însă la cârma campioanei Wisla, “Bursucul” şi-a respectat mica tradiţie de a nu rupe gura târgului pe banca echipelor mari. Când a semnat cu Unirea Urziceni în 2006, o formaţie mai necunoscută decât oraşul de provenienţă, bucureştenii au râs. Trei ani mai târziu, Unirea lui Petrescu este campioana României.

Managerul norocos

GIANLUCA VIALLI
Data şi locul naşterii: 9 iulie 1964, Cremona
Cariera de jucător: Cremonese (1980-1984), Sampdoria (1984- 1992), Juventus (1992-1996), Chelsea (1996-1999)
Trofee câştigate: două titluri în Italia (1990-1991, 1994-1995), patru Cupe ale Italiei (1985, 1988, 1989, 1995), Supercupa Italiei (1995), Cupa Angliei (1997), Cupa Ligii Angliei (1998), două Cupa Cupelor (1990, 1998), Cupa Ligii Angliei (1998), Cupa UEFA (1993), Liga Campionilor (1996), Supercupa Europei (1998), bronz la CM 1990
Cariera de antrenor: Chelsea (1998- 2000), Watford (2001-2002)
Performanţe: Cupa Ligii Angliei, Cupa Cupelor şi Supercupa Europei (toate în 1998), Cupa Angliei şi FA Charity Shield (ambele în 2000)

Trofeele cucerite de inconfundabilul chelios italian de-a lungul carierei de profesionist compun o listă impresionantă. Nu este însă nicidecum cazul clasic de “fotbalist mare, antrenor de duzină”. Vialli a avut succes şi ca antrenor – ce-i drept doar pe banca lui Chelsea, acolo unde a fost manager-jucător între 1998 şi 2000 şi a beneficiat de serviciile unor nume legendare – Marcel Desailly, Gianfranco Zola sau Tore Andre Flo. În mai puţin de trei ani, Vialli a adus pe “Stamford Bridge” cinci trofee: Cupa, Cupa Ligii şi Supercupa Angliei (“Charity Shield”), Cupa Cupelor şi Supercupa Europei. Într-o vreme în care publicul londonez nici nu auzise de Mourinho, italianul a devenit instantaneu cel mai de succes antrenor al lui Chelsea din ultimele decenii, dar asta nu l-a cruţat de decapitare după numai cinci meciuri din sezonul 2000-2001. Printre motivele destituirii lui Vialli s-a numărat inclusiv conflictul cu Petrescu. “Luasem deja decizia să renunţ la doi jucători, Frank Leboeuf şi Dan Petrescu, dar clubul a considerat că mai bine ar fi să schimbe antrenorul”, dezvăluie fostul juventin în autobiografia sa apărută în 2006, “The Italian Job”. După Chelsea însă, Vialli a dat faliment ca tehnician (paradoxal, în onoarea sa a fost produs inclusiv un joc de management fotbalistic), ceea ce ridică dubii îndreptăţite asupra capacităţii lui profesionale. Dacă în cazul lui Petrescu rezultatele exclud întâmplarea, Vialli pare să fi fost doar omul norocos la locul potrivit, şi nimic mai mult.

Zola “ciocăne” bine

GIANFRANCO ZOLA
Data şi locul naşterii: 5 iulie 1966, Oliena
Cariera de jucător: Nuorese (1984- 1986), Torres (1986-1989), Napoli (1989-1993), Parma (1993-1996), Chelsea (1996-2003), Cagliari (2003-2005)
Trofee câştigate: titlul în Italia (1989-1990), Supercupa Italiei (1990), Cupa Angliei (1997, 2000), Cupa Ligii Angliei (1998), FA Charity Shield (2000), Cupa UEFA (1995), Cupa Cupelor (1998), Supercupa Europei (1993, 1998), argint la CM 1994
Cariera de antrenor: West Ham United (2008-prezent)
Performanţe: locul 9 în Premier League în sezonul 2008-2009

Al treilea în acest top al competenţei manageriale este tot un latin, şi al doilea peninsular după Vialli, Gianfranco Zola. Mai în glumă, mai în serios, la venirea lui Zola pe “Upton Park”, s-a spus că dacă italianul este pe jumătate la fel de bun ca atunci când vrăjea balonul, atunci West Ham va ataca supremaţia “Big Four”. Prezenţa acestuia pe banca unei echipe din Premiership este cel mai natural lucru din lume – şi un stimulent suplimentar pentru Dan Petrescu – după cei şapte ani petrecuţi de Gianfranco la Chelsea, la capătul cărora a fost votat de fani cel mai bun fotbalist din istoria clubului londonez. Nota bene, fanii lui West Ham nu i-au imputat trecutul, deşi rivalitatea locală cu Chelsea este una imensă! Zola şi-a început cariera de antrenor în 2006, în calitate de asistent al fostului său coleg Pierluigi Casiraghi, la naţionala sub 21 de ani a Italiei. După ce cuplul i-a condus pe “azzurrini” la Jocurile Olimpice de la Beijing, unde au ieşit în sferturi, Zola a părăsit naţionala în septembrie 2008, preluând-o pe West Ham United. La primul sezon sub comanda italianului, “ciocănarii” au terminat pe nouă – veritabilă performanţă după ani de rătăciri. Ca şi Dan Petrescu, Zola este lăudat de fani, colaboratori, conducători şi jurnalişti pentru profesionalismul, entuziasmul, modestia şi stilul ofensiv pe care le etalează.

Talentat, dar retrogradat

DENNIS WISE

Data şi locul naşterii: 16 decembrie 1966, Kensington
Cariera de jucător: Wimbledon (1985-1990), Chelsea (1990-2001), Leicester City (2001-2002), Millwall (2002-2005), Southampton (2005- 2006), Coventry City (2006)
Trofee câştigate: trei Cupa Angliei (1988, 1997, 2000), Cupa Ligii Angliei (1998), FA Charity Shield (2000), Cupa Cupelor (1998), Supercupa Europei (1998)
Cariera de antrenor: Millwall (2003- 2005), Southampton (2005), Swindon Town (2006), Leeds United (2006-2008)
Performanţe: finala Cupei Angliei cu Millwall (2004)

Liderul lui Chelsea preţ de mai bine de un deceniu a făcut o tranziţie lină la postura de manager, fiind antrenor-jucător la Millwall între 2003 şi 2005, perioadă în care a realizat o performanţă neverosimilă cu “The Lions”: calificarea în finala Cupei Angliei ediţia 2003-2004. Chiar dacă divizionara secundă a cedat în ultimul act în faţa lui Manchester United, ea a intrat în istorie ca una dintre puţinele formaţii din ligile inferioare care s-au calificat în cupele europene. În dubla manşă cu Ferencvaros din Cupa UEFA, Wise a înscris ambele goluri ale englezilor, învinşi cu 4-2 la general. De pe “The New Den”, Wise s-a mutat la Southampton, fiind atât jucător al “Sfinţilor” cât şi interimar o scurtă perioadă. Adevărata lui carieră managerială a început de fapt în 2006 la divizionara a patra Swindon Town, unde a făcut echipă cu fostul coleg de la Chelsea Gustavo Poyet. Cei doi au “dezertat” însă la începutul sezonului următor pe “Elland Road”, unde nu au putut evita totuşi retrogradarea lui Leeds în al treilea eşalon. Wise a adus-o pe United pe locurile fruntaşe, dar plecarea lui Poyet la Tottenham l-a determinat ca în ianuarie 2008 să preia o funcţie administrativă la Newcastle United. N-a fost cea mai înţeleaptă alegere, “coţofenele” fiind şi ele cu un picior în groapă. Wise pare opusul lui Vialli: un antrenor cu reale calităţi în ce priveşte metoda, însă certat cu norocul…

Un “bursuc” galez

MARK HUGHES
Data şi locul naşterii: 1 noiembrie 1963, Ruabon
Cariera de jucător: Manchester United (1980-1986), Barcelona (1986-1987), Bayern Munchen (1987-1988), Manchester United (1988- 1995), Chelsea (1995-1998), Southampton (1998-2000), Everton (2000), Blackburn (2000-2002)
Trofee câştigate: două titluri în Anglia (1992-1993 şi 1993- 1994), patru Cupa Angliei (1985, 1990, 1994, 1997), trei Cupa Ligii (1992, 1998, 2002), două Charity Shield (1993, 1994), două Cupa Cupelor (1991, 1998), Supercupa Europei (1991)
Cariera de antrenor: Ţara Galilor (1999-2004), Blackburn (2004-2008), Manchester City (2008-prezent)
Performanţe: locul 6 în Premier League cu Blackburn, în ediţia 2005-2006 a Premier League; managerul lunii octombrie 2007 în Premier League

Nu vă lăsaţi păcăliţi de puţinele realizări manageriale ale lui Mark Hughes – nu degeaba şeicii care o conduc pe Manchester City au atâta răbdare cu el. Cariera prodigioasă a lui Hughes îl recomandă pentru performanţă – iar galezul a fost aproape să dea lovitura cam peste tot pe unde a fost tehnician. Mai întâi la naţională, cu care putea obţine o calificare istorică la Euro 2004, dar cu care a pierdut barajul în faţa Rusiei. Respectivul eşec l-a determinat să accepte oferta lui Blackburn Rovers, echipă la care a stat patru sezoane, făcând veritabile minuni: locul şase în 2005-2006 şi automat calificarea în Cupa UEFA, unde Rovers a avansat până în 16-imi, dar şi un loc şapte în 2007-2008. Vara trecută, Hughes a devenit managerul lui Manchester City, fără a bănui totuşi că în câteva luni va deveni cel mai invidiat antrenor de pe glob. Preluarea lui City de către un consorţiu arab i-a oferit un buget teoretic nelimitat, pe care Hughes are obligaţia să îl convertească în trofee în sezonul 2009- 2010. Galezul pare să semene însă cu Dan Petrescu, în aceea că a făcut treabă la un club mic (Blackburn), cu jucători reinventaţi (McCarthy, Santa Cruz), dar nu dă randament la cluburi cu pretenţii (doar locul 10 în recent încheiata ediţie a Premier League).

“Ce am realizat ca fotbalist este mult prea mic în comparaţie cu ce am realizat ca antrenor, cu Unirea Urziceni”
Dan Petrescu

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here