SPECIAL – ACCIDENTARI/ Victime internationale

De-a lungul anilor, multe staruri au trecut prin momente groaznice pe gazonul de fotbal. Unele accidentări crunte au coincis cu fi nalul carierei. În alte cazuri, jucătorii au revenit după un timp destul de îndelungat, dar suferinţa a lăsat urme prea adînci

Marco van Basten (foto)

Poate cel mai bun jucător nevoit să-şi încheie prematur cariera din cauza accidentărilor a fost atacantul olandez Marco van Basten. Adus de Silvio Berlusconi de la Ajax Amsterdam la AC Milan, în 1987, Van Basten s-a accidentat la gleznă chiar în primul an. A revenit şi a marcat un gol superb, istoric, în finala lui Euro 1988, Olanda – Rusia 2-1. În campionatul 1992-1993, s-a accidentat din nou la gleznă în timpul unui meci cu Ancona. A suferit o serie de intervenţii chirurgicale, dar finala primei ediţii de Liga Campionilor (1993), pierdută de AC Milan, la Munchen, în faţa lui Olympique Marseille (0-1), a fost ultimul său meci de profesionist. Avea doar 28 de ani! S-a mai chinuit cu alte operaţii, rămînînd în lotul lui AC Milan încă doi ani, pînă în 1995, cînd s-a declarat „învins”.

Jabob Olesen

Atacantul danez are 27 de ani (1,90 m înălţime) şi joacă în ţara sa, la Viborg. În octombrie 2006 a suferit o gravă dizlocare a gleznei stîngi. Deşi este inclus în topul celor mai cumplite accidentări din istoria fotbalului, Olesen a revenit pe gazon după şase luni de pauză.

Ronaldo

Atacantul brazilian al lui AC Milan, Ronaldo, a simţit pe pielea sa ce înseamnă nu una, ci mai multe accidentări grave. Repetatele sale necazuri la genunchi i-ar putea aduce prematur „pensionarea” din fotbal. Are 31 de ani.

Eduardo

Anul acesta, Eduardo (Arsenal Londra) a primit o talpă pe gleznă şi s-a ales cu o dublă fractură: tibie şi peroneu. Elanul necontrolat şi momentul lipsei de oxigen din creierii lui Martin Taylor (Birmingham) i-au produs o accidentare cumplită croatului de origine braziliană. Eduardo (25 de ani) va lipsi, cu certitudine, de la apropiatul Campionat European, însă rămîne de văzut dacă el va mai putea juca vreodată fotbal la nivel înalt.

Luc Nilis

Fostul internaţional belgian care a jucat şi împotriva Stelei şi contra „naţionalei” noastre a avut un fi nal de carieră îngrozitor, în tricoul englezilor de la Aston Villa. Nu numai că portarul advers i-a fracturat piciorul, dar a existat chiar posibilitatea ca Nilis să-şi piardă acel membru inferior! Avea 33 de ani la acel moment.

Patrick Battiston

Moment cutremurător la Sevilla, în semifi nala CM 1982: portarul RFG, Harald Schumacher, iese tare la francezul Battiston, care se prăbuşeşte fără sufl are. Coechipierul accidentatului, Michel Platini, spunea mai tîrziu: „Am crezut că a murit. Nu avea puls şi era palid”. Battiston a pierdut cîţiva dinţi, a intrat în comă şi avut nevoie de respiraţie artifi cială pe teren. Avea 25 de ani, şi-a revenit şi a mai jucat încă nouă ani.

Djibril Aruun Cisse

În ediţia 2004-2005 a campionatului Angliei, francezul Djibril Cisse a suferit o dublă fractură, tibie şi peroneu. „Probabil mi-aş fi pierdut piciorul, dacă antrenorii nu mi-ar fi pus oasele la loc, cu mîinile, chiar pe teren”, a spus Cisse. El s-a recuperat mai repede decît era normal, însă la ultimul meci de pregătire al Franţei înaintea CM 2006, la un duel contra „căpitanului” chinezilor, Zheng Zhi, Cisse a căzut cu piciorul îndoit sub el şi s-a ales cu o fractură deschisă de tibie. Acum are 26 de ani şi joacă la Olympique Marseille.