Misiune: perfectiunea

Săptămîna viitoare, luni, Nadia Comăneci va fi prezentă la gala premiilor Laureus care onorează cei mai buni sportivi ai anului 2006. Fosta mare glorie face parte din cei 43 de mari atleţi ai lumii, alături de Ilie Năstase, care vor acorda una dintre cele mai importante distincţii din lumea sportului. Ceremonia va avea loc în Barcelona, iar imediat după aceasta fosta mare glorie va sosi în România pentru cîteva zile. 

„Trebuie să faci ceva special tot timpul pentru a fi capabil să rămîi în amintirea oamenilor”, e de părere cea care a schimbat istoria în urmă cu 31 de ani, cînd a obţinut prima notă de 10 din gimnastică la Jocurile Olimpice de la Montreal. Astăzi, stabilită în Norman, Oklahoma, românca continuă să fie o femeie specială nu numai prin prisma a ceea ce a realizat în 1976, la vîrsta de 14 ani, dar şi prin ceea ce face în prezent. În decembrie, oameni din întreaga lume au votat-o drept „Sportiva secolului al XX-lea”, distincţie care nu mai are nevoie de nici o altă prezentare suplimentară. Nadia a declarat cu modestie totuşi: „Cea mai mare mîndrie este că lumea încă îşi mai aminteşte de mine”. Filmare în familie Fosta mare campioană îşi împarte timpul preţios între numeroasele proiecte de ajutorare a sportivilor şi a copiilor de pretutindeni, aflîndu-se mai tot timpul pe drumuri, dar reuşind să fie în acelaşi timp o mamă de nota zece pentru fiul său şi al lui Bart Conner, Dylan Paul, născut pe data de 3 iunie 2006. În Statele Unite, cei doi deţin o academie de gimnastică în oraşul în care locuiesc, care numără sute de gimnaşti în fiecare an. Tot peste Ocean, foştii gimnaşti dedică o mare parte din activităţile lor asociaţiei care luptă pentru cei ce suferă de distrofie musculară. Chiar săptămînile trecute familia Conner a filmat un clip în scopuri umanitare, Dylan Paul fiind prezent pentru prima oară pe platourile din Arizona alături de părinţii săi. În România, anul acesta va fi finalizată o construcţie de excepţie pe care Nadia şi-a dorit-o de ani de zile, Spitalul pentru copii orfani „Nadia Comăneci”. Amplasamentul va fi ridicat în curtea bisericii Sfîntul Spiridon Vechi din Capitală. 

Reporter: Se poate spune că tot ceea ce faci pentru ceilalţi îţi răpeşte din timpul petrecut alături de familie, mai ales că acum ai şi un copil?
Nadia Comăneci: Nu este chiar aşa. Bart şi Gogoşel se află mai tot timpul împreună cu mine. Călătorim împreună. La început, cînd Dylan era mic, nu puteam să-l luăm cu noi cu avionul, dar acum deja are peste 30 de curse efectuate în Statele Unite.

Reporter: Ţi-ai dori ca fiul tău şi al lui Bart să urmeze cariera voastră în gimnastică?
Nadia: Nu ne gîndim la asta. Vrem să-şi urmeze chemarea pentru orice va simţi el la momentele respective. Noi îl vom îndruma şi îl vom sprijini cu cea mai mare dragoste. Deocamdată, adoră timpul petrecut în sala noastră de gimnastică de la academie.

Reporter: Ce a adus în viaţa ta venirea pe lume a lui Dylan?
Nadia: În momentul acesta mă simt o femeie împlinită, iar Dylan înseamnă totul pentru mine.

Reporter: Ce a însemnat pentru tine premiul de cea mai bună sportivă a secolului al XX-lea?
Nadia: Am fost foarte surprinsă că atîţia oameni din întreaga lume s-au gîndit la mine după atîta timp. Am fost onorată. M-au votat şi cei mai tineri, care în 1976 nici nu erau născuţi, iar asta spune multe despre numele Nadia Comăneci.

Continuarea in SportMagazin powered by Kicker de luni, 26 martie 2007