Impostură și excelență în sport. Despre kinetoterapie

0
63

(de Romeo Chiriac)

“Din 22 de copii pe care îi alegeam la început de sezon, ne propuneam ca măcar 18 să fie luaţi «pe bune», iar ceilalţi 4 să aibă taţi ce lucrează pe la «măcelarie». Ca să ne iasă şi nouă de o «friptură» ceva. Însă, mai mereu se întâmpla taman invers, luam 4 pe valoare şi restul pe pile“, mi-a povestit un antrenor de fotbal despre obiceiurile de dinainte de 1989. Cu toate acestea, în acele vremuri România a înregistrat rezultate excepționale pe plan mondial în sport.

În zilele noastre s-a ajuns ca să nu te mai mire dacă noul ministru al Sportului a picat cu nota 2,75 examenul de titularizare ca profesor de sport. Impostura, răutatea, prostia, lăcomia și lipsa de profesionalism au lovit și lovesc sportul românesc. Se promovează și se sponsorizează tot felul de impostori, care predau așa zise cursuri de coaching ori s-au “vopsit“ în mari sportivi. Doar pentru că susțin că au traversat Canalul Mânecii, Polul Nord sau Oceanul Atlantic, deși nu știu bine nici să dea din vâsle. Apoi au apărut tot felul de organisme fantomatice, gen “institutul sportiv“, conduse de niște neica nimeni, care lansează tot felul de “proiecte“, ce nu fac decât să strice imaginea sportului. Și să păcălească de fapt puținele companii care mai sprijină sportul.

În ultima vreme, doar Halep, Tecău sau Mergea au mai înregistrat rezultate pe plan internațional, sau pe la handbal, scrimă și mai nou, la natație. Însă, în spatele rezultatelor obținute de acești campioni se află o întreagă echipă de profesioniști, printre care și Dragoș Luscan, care conduce clinica Kinetofit. Mai întâi, el a cunoscut ca sportiv de performanță ce înseamnă accidentările, recuperarea sau programele prin care să atingi forma maximă. Accidentările suferite l-au determinat să se îndrepte către kinetoterapie, unde și-a descoperit de fapt harul. Iar dorința lui de a ajuta sportivii, numeroasele cursuri internaționale de perfecționare, empatia, intuiția, capacitatea de autodepășire, inteligența emoțională și socială au făcut ca să fie recunoscut de întreaga suflare sportivă. Și, nu în ultimul rând, la aceste rezultate a contribuit echipa de profesioniști și aparatura ultraperformantă de la Kinetofit. Iar ca să încerci să îndrăznești să îi contești profesionalismul, având în vedere numai salba de medalii olimpice și mondiale la obținerea cărora a contribuit Dragoș Luscan, înseamnă să fii ori rău intenționat, ori cel puțin guguman. Din păcate lista “bubelor“ din sportul românesc e mult mai lungă decît ce am apucat să enumăr aici.

Ne mai întrebăm atunci de ce în ultimii 20 de ani, de la 30 de medalii cucerite de tricolori la edițiile Jocurilor Olimpice s-a ajuns la doar 3, sau de ce România este fruntașă printre țările ai căror cetățeni nu fac mișcare. Nici “codul lui Hammurabi“ nu cred că ne mai poate salva de atâta ignoranță și răutate.