Halep: A treia finală o să fie cu noroc. Sunt mai puternică psihic, mai agresivă

0
245

Simona Halep speră ca a treia finală a să fie cu noroc, mai ales că este mai puternică psihic decât la finala French Open pierdută anul trecut şi că jocul ei este mai agresiv.

“Sunt mult mai experimentată, mai puternică psihic, modul în care joc este diferit. Simt că sunt mai agresivă, am dat 50 de winnere şi 8 aşi, dacă puteţi să vă imaginaţi – antrenorul mi-a spus. E ceva diferit şi vreau să păstrez asta şi pentru sâmbătă. Încredere mea este la cote înalte acum, deşi sunt foarte obosită, e normal, după ce am jucat atâtea meciuri şi am petrecut atât de multe ore pe teren, dar sunt fericită şi în acest moment nu mai contează nimic, decât faptul că am câştigat acest meci şi pot să joc finala din nou. Poate această a treia finală o să fie cu noroc, vedem sâmbătă. Nu o să schimb nimic pentru finală, e un meci normal, asemănător o să fie, cu cel de azi. Am jucat de multe ori împotriva ei, trebuie să muncesc, sunt pregătită pentru asta, o să fie o mare provocare, poate cea mai mare, după modul cum au mers lucrurile la acest turneu, primul grand slam al anului, prima dată în finală aici, o iau ca pe un lucru frumos, cu gânduri bune. Modul în care joacă (n.r. – Wozniacki) o face o adversară dificilă, nu greşeşte, aleargă foarte bine, aşa că e o rivală puternică. Am jucat de multe ori cu ea, am câştigat de câteva ori, dar va fi alt meci, unul dificil, pentru că emoţiile sunt acolo, presiunea e acolo pentru amândouă, aşa că o să vedem ce o să se întâmple. Nu cred că o să fie important că joc pentru numărul 1 mondial, nu mă afectează şi nu m-a afectat, va fi doar un alt meci. Am fost favorită şi la French Open. Acum poate o să fac o partidă mai bună, poate o să fiu mai relaxată, luând meciul ca pe unul normal, fără să mă gândesc la rezultat, aşa cum am făcut de-a lungul acestui turneu. Şi a fost o senzaţie plăcută să merg pe teren şi să lupt pentru fiecare minge, pentru fiecare ghem, nu pentru meci, să o iau pas cu pas. Mă ajută mult modul calm al lui Darren, deşi nu mi-a fost uşor, pentru că eram prea negativă înainte şi încerc să schimb asta. Am schimbat deja, dar am nevoie să lucrez mai mult la asta, să-mi îmbunătăţesc această stare şi dacă o să fiu mai concentrată la aceast lucru, o să fiu mai bună în viitor. Am mai avut de două ori această oportunitate, e dificil când eşti aproape, ultima dată fiind foarte aproape, şi poate sâmbătă va fi mai bine. Nu şti niciodată, dar dacă am ajuns din nou în finală pare că am avut suficentă putere să repet acest rezultat. Dacă nu o să se întâmple sâmbătă, o să rămân puternică şi o să mă gândesc şi o să visez la alte finale. E un sentiment plăcut să nu-ţi mai fie frică să pierzi, îmi dă încredere mai multă şi rezultatul nu mai contează. Cum am spus, acest turneu nu a contat şi acest mod de gândire m-a ajutat. Nu mi-a fost teamă că o să pierd şi poate de aceea le-am câştigat. Mi-am recăpătat încrederea, eram încă în viaţă, şi mi-am spus pot să câştig. Nu mai credeam după turul I că o să ajung în finală, pentru că situaţia era destul de rea. E aproape la fel cu ce s-a întâmplat la French Open. Dar am căpătat încredere în meciul din turul I, pentru că am putut să-l continui şi să-l câştig. Şi de aceea am crezut că glezna va fi ok pentru restul turneului. Nu m-am mai gândit la gleznă, dar acum dreptul e mai rău, pentru că am împins totul pe el. Nu vreau să mă mai gândesc la asta, vreau să dau din nou totul pe teren sâmbătă şi după aceea o să am o vacanţă frumoasă”, a declarat Halep, în conferinţa de presă organizată după meciul cu Angelique Kerber, din semifinalele AusOpen.

Simona Halep, locul I WTA, s-a calificat pentru prima dată în finala Australian Open, a treia oară la un grand slam, după ce a învins-o, joi, cu scorul de 6-3, 4-6, 9-7, pe sportiva germană Angelique Kerber, locul 16 WTA şi cap de serie numărul 21.

Finala turneului Australian Open, dintre Simona Halep, locul I WTA, şi daneza Caroline Wozniacki, locul 2 WTA, va avea loc, sâmbătă, de la ora 10.30, pe Rod Laver Arena din Melbourne Park.

(de Teodor Chiriac)