Geografia sportului: Valencia

Valencia – tărîm al florilor şi portocalilor, al coridelor şi al fotbalului, cele din urmă fiind pasiunile fără de care spaniolii nu ar putea trăi.

Aflată pe coasta de est a Spaniei, cu ieşire la Marea Mediterană, Valencia a fost de-a lungul istoriei un important port al Peninsulei Iberice, o forţă economică şi un atractiv centru cultural.
Pentru a pătrunde în simbioza unui loc în care se îmbină farmecul istoriei, al trecutului cu cel al noului, este obligatoriu să te opreşti măcar o clipă şi să admiri. Pe măsură ce paşii tăi oscilează între munte şi mare îţi doreşti să opreşti timpul, apoi să te întrebi cum a reuşit Dumnezeu să adune atîta frumuseţe într-un singur loc?

Atracţiile Valenciei de astăzi

În vechiul centru al oraşului se întîlneşte o concentraţie mare de monumente, majoritatea din epoca de splendoare după reconquista, în 1238, cînd Jaime I a preluat oraşul din mîinile arabilor.     
Museo de la Ciudad Palacio Marques Campo are o colecţie  arheologică, ilustrînd perioada preromană şi înfăţişarea oraşului Valencia, dar şi o galerie de artă.
Piaţa centrală, cunoscută sub numele de Mercado Central, este una dintre cele mai mari pieţe acoperite din Europa, cu o suprafaţa de peste 8.000 de metri pătraţi.

Grădinile

Aşa cum spune cîntecul „Valencia este ţara florilor”, acest lucru se poate descoperi prin numeroasele mostre de culoare şi miros care stăpînesc oraşul. Grădinile Alameda şi Monforte oferă acea frumoasă atmosferă, neoclasică şi romantică, ruptă parcă din secolul al XVIII-lea.
   
Tradiţiile

Luptele cu tauri au fost dintotdeauna un simbol al Spaniei, iar la Valencia această tradiţie sîngeroasă şi specifică este reprezentată în Museo Taurino, unul dintre cele mai vechi şi mai impresionante din Spania, cu numeroase obiecte care spun povestea coridei în secolele 18-20

Continuarea in SportMagazin powered by Kicker de luni, 12 martie 2007

Stiri recente

Mușchii or fi bătrâni dar creieru a rămas tânăr la Novak

Mușchii or fi bătrâni dar creieru a rămas tânăr la Novak - Editorial de Cristian MîndruMușchii or fi bătrâni...