FOTBAL INTERN – ANALIZA – STEAUA/ Calaul fara cap

0
239

Europarlamentar, om de afaceri, cioban, puşcăriaş, dar şi călău de antrenori. Şi pentru că toate trebuiau să poarte un nume, li s-a spus, rudimentar, Gigi Becali. Care a promis că va face o echipă ca soarele sfânt de pe cer, dar n-a făcut decât o Stea căzătoare. Sport Magazin vă prezintă lista capetelor retezate de ghilotina acestui călău fără cap şi pe cale de consecinţă total descreierat

Victor Piţurcă (2003-2004)

Taciturnul Piţurcă a fost primul antrenor al Stelei din “era Becali”. Graţie şi faptului că era bun prieten cu noul patron al “roş-albaştrilor”, acesta a rezistat pe banca tehnică până în 2004. Motivul care a dus la divorţul dintre Piţi şi Gigi a fost unul absolut ilar: finanţatorul a decis să îl dea afară pe jucătorul Romeo Pădureţ pentru că nu îl plăcea, dar tehnicianul nu a acceptat un asemenea amestec şi a preferat să demisioneze.

Walter Zenga (2004-2005, 27 de etape)

Fostul mare portar italian a fost adus după debarcarea lui Piţurcă, însă el a rezistat şi mai puţin temperamentului coleric al lui Becali. Deşi a făcut o treabă excelentă în Ghencea, iar după 27 de etape Steaua lui era lideră, “Spiderman” a fost demis, fiindu-i răpit practic dreptul de a câştiga titlul. În locul macaronarului a fost instalat Ţiţi Dumitriu, considerat de mulţi o marionetă a şefului de la “oficială”.

Oleg Protasov (tur 2005/2006)

După interimatul de trei etape al lui Dumitriu, pe banca din Ghencea a poposit ucraineanul Oleg Protasov, recomandat de o experienţă în campionatul Greciei, la celebra Olympiacos Pireu. Protasov a lăsat o impresie foarte bună atât în campionat cât şi în grupele Cupei UEFA, dar, după ce s-a prins probabil cum stau lucrurile în România, şi în particular la Steaua, a decis la finalul turului să dea curs unei oferte de acasă, de la Dnepr Dnepropetrovsk.

Cosmin Olăroiu (retur 2005/2006 – 2007)

“Dragoste şi ură”, cam aşa ar putea fi sintetizată relaţia dintre Gigi Becali şi Cosmin Olăroiu. Numit ca succesor al lui Oleg Protasov, tânărul antrenor care se consacrase în “Parcul cu Platani” a avut rezultate excelente cu “roş-albaştrii”, ducându-i pe aceştia la un nou titlu şi în semifinalele Cupei UEFA, unde au ratat de puţin o prezenţă istorică în ultimul act. Adesea tentat să îşi dea demisia pentru că Becali îi dicta echipa, cel alintat “Oli” a rămas şi în ediţia 2006-2007, când a calificat din nou Steaua în grupele Ligii Campionilor, performanţă umbrită de ratarea titlului în acel sezon. În cele din urmă, inevitabilul s-a produs, iar Olăroiu a ales aurul arabilor.

Gheorghe Hagi (tur 2007/2008, şapte etape)

Şocul despărţirii de Olăroiu, cel mai de succes tehnician stelist din ultimul deceniu, a fost contracarat printr-un şoc şi mai mare: înscăunarea “Regelui” Gheorghe Hagi la cârma Stelei. Nu a fost însă decât o lovitură de imagine, pentru că aproape imediat Becali a început să îşi ia la ţintă antrenorul, şi în acelaşi timp, naşul, dar şi să îi impună jucători în primul 11. “Dacă nu îl bagă pe Rădoi fundaş la marcaj, Hagi pleacă. Eject!”, sunau ameninţările lui Gigi. Doar şapte etape a rezistat Hagi la clubul său de suflet, după care a plecat dezgustat şi cu nici un ban în cont.

Massimo Pedrazzini (tur 2007/2008, cinci etape; retur 2008/2009, trei etape)

Al doilea antrenor italian sub Becali, Pedrazzini a jucat mai degrabă rolul de manta de ploaie în Ghencea, decât de victimă. În urma plecării lui Hagi, el i-a condus pe stelişti cinci etape, într-o primă fază, iar în sezonul următor, 2008/2009 a mai primit o şansă pe finalul campionatului, tot din cauza plecării antrenorului principal, Marius Lăcătuş. Pedrazzini nu a mişcat în front şi a jucat cu echipa făcută în loja patronului.

Marius Lăcătuş (2007/2008, 29 de etape; 2008/09)

Fără să se înveţe minte din experienţa nefericită a lui Hagi, legendarul număr 7 al Stelei a acceptat propunerea lui Gigi Becali de a veni pe banca formaţiei unde s-a consacrat, pentru cea mai mare parte a sezonului 2007-2008. Deşi s-a confruntat şi el cu şicanele patronului, care îşi voia favoriţii titulari şi nesuferiţii la echipa-satelit, “Fiara” a terminat primul său campionat pe locul doi. Norii s-au adunat însă repede, şi după eşecul cu Lyon din Liga Campionilor 2008/2009, Lăcătuş a abdicat. A revenit în returul Ligii I, dar ulterior a bifat un record mondial, demisionând de două ori în acelaşi sezon de la aceeaşi echipă!

Dorinel Munteanu (tur 2008/09, opt meciuri)

Antidotul la prima demisie a lui Lăcătuş părea să fie Dorinel Munteanu. Însă nici fostul jucător al Stelei şi recordmanul de selecţii al echipei naţionale nu a rezistat terorii psihologice de la Steaua, chiar dacă la conferinţa de prezentare Becali l-a asigurat că va avea mână liberă la echipă. Opt partide mai târziu, “Munti” fugea în Germania, declarând: “La Steaua am trecut prin cea mai neagră perioadă din viaţa mea”.

Cristiano Bergodi (tur 2009/2010, treisprezece meciuri)

“Este cel mai bun transfer al Stelei din această vară. Face cât 60% din echipă”, se fălea Gigi Becali după ce l-a convins pe italianul Cristiano Bergodi să vină la Steaua pentru sezonul 2009/2010. Însă şi de această dată, o relaţie aparent perfectă a eşuat lamentabil. Şi nu din vina angajatului, ci a miliardarului nebun. Chiar dacă Bergodi a calificat Steaua în grupele Europa League, Becali s-a vexat că antrenorul nu i-a permis accesul în vestiar la pauza meciului cu Sheriff Tiraspol. Ruptura fusese anunţată când Becali l-a impus pe Dayro Moreno pe lista de Europa League.

“În curând nimeni nu îşi va mai asuma riscul de a antrena Steaua”
Marius Lăcătuş, fost antrenor Steaua