EXCLUSIV/ INTERVIU EMILIAN DOLHA

A plecat de la Rapid în urmă cu un an şi jumătate, după şase sezoane petrecute în Giuleşti. Ajuns în Polonia, Emilian Dolha s-a îndrăgostit imediat de ţara adoptivă, chiar dacă nu a jucat în primele etape pentru Wisla Cracovia. Din luna octombrie a anului 2006, Dolha a intrat în poarta Wislei şi nu a mai ieşit pînă la finalul sezonului. În acest timp, Ema i-a impresionat pe polonezi şi a fost plasat în “echipa anului”. După un an la formaţia din Cracovia, fostul goalkeeper al Rapidului a semnat cu Lech Poznan şi, chiar dacă nu vorbeşte încă limba poloneză, vrea să rămînă un timp cît mai îndelungat în ţara care îl încîntă din ce în ce mai mult

SportM: Salut, Ema, despre ce ai vrea să vorbim?
Emilian Dolha: Despre femei nu se poate, că intrăm pe teren minat.

SportM: Atunci să ne îndreptăm spre fotbal. Cum îţi merge?
Dolha: Toate bune şi frumoase. Am traversat o perioadă mai delicată pentru că am fost accidentat patru luni, dar acum sînt bine şi aştept să revin cît mai curînd în poartă. Asta-i viaţa de fotbalist, te mai şi accidentezi. Bine că a cîştigat echipa, asta e cel mai important.

SportM: Vara trecută te-ai transferat de la Wisla Cracovia la Lech Poznan. Eşti mulţumit de mutarea făcută?
Dolha: Bineînţeles, altfel nu aş fi făcut acest pas. Oricum, eu am vrut neapărat să rămîn în Polonia. Aici e altceva. Fotbalul e văzut altfel, iar jucătorul este respectat. La un meci din Cupa UEFA, observator a fost Florin Prunea. Ne-am întîlnit şi noi la cafea şi mi-a povestit cît de impresionat este de ce a văzut aici. Eu mă simt extraordinar şi, chiar dacă am avut o ofertă din Germania, nu m-am gîndit nici o secundă să plec.

SportM: Explică-ne ce fel de echipă e Lech Poznan.
Dolha: În viaţă judeci cu mintea, nu cu inima, iar Lech Poznan a fost cea mai bună alegere pentru mine şi familia mea. Este un club foarte bine organizat, de la conducere pînă la femeia de serviciu. Există însă şi un disconfort, deplasările foarte lungi, pentru că oraşul este situat în nordul Poloniei. Dar am găsit repede şi o parte bună. Pînă la Berlin sînt 200 de kilometri şi am fost de cîteva ori să vizitez “Poarta Brandenburg”.

SportM: Cum te descurci cu limba poloneză?
Dolha: E grea. Orice limbă de origine slavă e complicată. Nu am profesor şi am învăţat-o doar din vestiar şi de pe teren. Înţeleg tot ce mi se spune, dar dacă mă trimiţi la piaţa e mai greu. M-am obişnuit aici, m-am adaptat repede, chiar dacă am luat-o de la zero. E un sentiment ciudat să fii atît de respectat şi apreciat, e extraordinar. În acelaşi timp e frustrant pentru că mi se întîmplă asta într-o ţară străină. Pot să spun că sînt ca jucătorii străini de la CFR Cluj. Aşa trebuie să se simtă un fotbalist în străinătate, cum mă simt eu aici.

SportM: Să ne întoarcem puţin în România. Cum se vede Liga I de acolo, de la Poznan?
Dolha: Auzi, nu vrei mai bine să bem o cafea cînd mă întorc în ţară şi să uităm de această întrebare?

SportM: Sincer, aş prefera şi varianta asta, dar şi un răspuns la întrebare.
Dolha: Urmăresc meciurile din campionatul românesc, dar atît cît pot. Mă tot întreabă colegii de echipă, pentru că pariază des pe jocurile din România. Am un sîrb, îmi cere sfaturi în fiecare săptămînă. Îl mai ajut şi eu, dar nu îmi iese tot timpul. Ceilalţi coechipieri mă tot întreabă de CFR Cluj, pentru că am jucat cu echipa lui nea Ando un meci de pregătire în vară, cînd ne-au bătut cu 3-2.

SportM: Ce părere ai despre fosta ta echipă, Rapid?
Dolha: Baftă şi sănătate la toată lumea.

SportM: Atît?
Dolha: Ajunge.

SportM: Ai plecat de aproape doi ani din România, cum vezi această infuzie de jucători străini din ultima perioadă?
Dolha: E o întrebare dificilă. Poate că are şi domnul Panduru dreptate cînd spune că jucătorii români nu pun osul la muncă. Fiecare club îşi face însă strategia în funcţie de interese.

SportM: Cine va cîştiga titlul?
Dolha: Echipa cu cele mai multe puncte acumulate la finalul campionatului. (rîde)

SportM: Dar serios vorbind?
Dolha: Am vorbit serios. Totuşi, avînd în vedere că sînt din Turda, deci din zona Clujului, mi-aş dori să cîştige CFR-ul campionatul, iar Universitatea să se salveze de la retrogradare. Sînt obligat să-mi placă. Aici e vroba de patriotism local, sau cum se spune?

SportM: Îl vom revedea pe Emilian Dolha la o echipă din Liga I?
Dolha: Ţinînd cont de cum mă simt aici, nu prea cred. În viaţă nu se ştie însă niciodată. Sincer, din România îmi lipsesc doar familia, prietenii şi căldura.

SportM: În urmă cu cîţiva ani ai cochetat cu echipa naţională. Crezi că vei primi şi tu o şansă acum?
Dolha: Aici e frig, sînt departe de ţară, şi acum ninge de parcă ar veni Crăciunul.

Public impresionant

În urmă cu două săptămîni, Emilian Dolha a participat la un meci de caritate, care a adus faţă în faţă naţionala Poloniei, formată doar din jucători din campionatul intern, şi o selecţionată a celor mai buni fotbalişti străini din prima ligă. Dolha a apărat în prima repriză şi nu a luat gol, dar a rămas extrem de încîntat de ceea ce a văzut în tribune. “Atmosfera a fost incredibilă, nici nu o pot descrie în cuvinte. Au fost 22.000 de spectatori, care au creat un spectacol total. Nu am mai văzut aşa ceva în viaţa mea”, povesteşte Emilian Dolha.

           

Integral in numarul 103 (25-31 martie 2008)