EDITORIAL LUCIAN IONESCU/ Adversarul fara nume

Indiferent de simpatii, toţi aşteptam să vedem noua faţă a Stelei. A unei Stele cârpite acum cu jucători readuşi din pustiu după cum a fost “pohta” conducătorului penal europarlamentar. Hmmm. Greu de tras concluzii. Este clar că Steaua a vrut. Măcar pentru a cădea la pace cu proprii suporteri întru salvarea patronului. Personal, cred în steaua lui Onicaş, a lui Ninu şi a lui Ochiroşii.

În timp. În viitor. Din păcate însă, fotbalul de azi nu mai are răbdare să aştepte. Rezultatele reprezintă o urgenţă. Iar Ninu încă centrează către peluză, în timp ce Ochiroşii calcă strâmb. Sigur, Steaua a învins-o pe Ujpest şi, probabilitate dusă către certitudine, se va califica. Conform unui noroc proverbial în bulevardul Ghencea, va avea parte tot de un adversar uşor. Dar…Pentru că trebuie să existe şi un dar.

Steaua de ieri, cu Ujpest, a trăit şi dintr-un public entuziast, cu dor de fotbal şi mânat de antipatie împotriva adversarului din ţara vecină. Steaua de ieri a trăit şi din seara de excepţie a lui Surdu. Steaua de ieri a trăit şi din neputinţa uneori infantilă a formaţiei maghiare. Steaua de ieri a trăit şi asta este cel mai important. Pantru că Steaua de ieri a avut norocul să o întâlnească pe Ujpest, o umbră a lui Ujpest de alaltăieri. Însă, mâine… Ce va fi mâine? Atunci când publicul îşi va reaminti că în lojă se află patronul. Atunci când Surdu nu va mai prinde o seară magică. Şi, mai ales, atunci când adversarul chiar va avea un nume!