CICLISM – TURUL FRANTEI/ Vive le Tour!

0
144

Turul Franţei este întotdeauna, dintr-un motiv sau altul, plin de suspans. Surprizele plăcute de anul acesta sunt participarea a patru foşti câştigători ai competiţiei, startul din Principatul Monaco, incursiunile în Catalunia şi în Andorra, precum şi “escaladarea” epicului Mont Ventoux cu doar o zi înainte de sosirea de pe Champs-Ô°lysees. Mai mult ca niciodată în ultimii ani, turul va fi foarte palpitant, câştigătorul general urmând a fi aflat abia după deznodământul celei de-a douăzecea etape

De când a devenit director al cursei, Christian Prudhomme a “plimbat” caravana turului, în limita puterilor administrative şi fi nanciare şi a posibilităţilor logistice, prin aproape toată Franţa. Nu a neglijat căţărările şi sfârşiturile de etapă celebre, dar, când a avut posibilitatea, a străbătut Hexagonul în lung şi-n lat. Aşa se face că în 2008, Le Tour pornea din Bretania, de la Brest, din colţul nord-vestic al ţării, iar acum, se va lua startul de la Monaco, de pe coasta sudestică. O schimbare de geografi e, de climă, dar şi de profil a probei de debut. Dacă anul trecut, Turul Franţei debuta cu o etapă de sprint, anul acesta o va face cu un contratimp individual, care are menirea să “îi ţină în priză” pe rutieri încă de la prima pedală. Distanţa primei probe nu este mare (doar 15,5 km), dar pe de altă parte nici mică, aşa că nu se poate vorbi despre un prolog, ci despre o întrecere contra-cronometru, care, deşi vine devreme, s-ar putea să facă primele diferenţe. Nu degeaba mulţi dintre componenţii plutonului consideră că nu urcuşurile infernale spre Tourmalet sau Hautacam (cele două vârfuri nu fac parte din programul de anul acesta), nici oboseala care apare în a treia săptămână de cursă, ci aparent simplele etape din primele şapte zile, în care toţi încearcă să demonstreze şi în care adesea se produc îmbulzeli care se termină cu accidentări, sunt cele mai grele din întreg turul. Pentru rutierii cu pretenţii, a depăşi primele etape este cel mai important. Oricât de frumos ar arăta riviera monegască din faţa micului ecran, pentru ciclişti ea nu va fi o atracţie turistică, ci o primă presiune psihică în lungul drum până la căpătul turului.

A doua zi, 5 iulie, se va da startul tot din Principat, dar caravana nu se va mai întoarce acolo, ci va termina etapa la Brignoles, după 187 de kilometri şi un parcurs plat, cu trei sprinturi intermediare. Etapa a treia, cu start din Marsilia, este asemănătoare precedentei, numai că puţin mai lungă, iar ziua următoare, a patra de concurs, programează un al doilea “şoc”: reapariţia contratimpului pe echipe după trei ani de pauză. Culmea, perioada de absenţă a contratimpului este aceeaşi precum cea a lui Lance Armstrong. Şi, ca tabloul asemănărilor să fi e complet, contratimpul pe echipe din 2005 (anul în care Armstrong triumfa pentru a şaptea oară consecutiv în Tour) era câştigat de echipa “Texanului” de la acea vreme, Discovery Channel. Contratimpul pe echipe din 2009 va pleca şi va sosi din şi în aceeaşi localitate, Montpellier. Favorită nu va fi de data aceasta echipa lui Armstrong, Astana, ci team-urile Columbia High Road şi Garmin- Slipstream, specialiste ale probelor împotriva secundelor.

Etapa a cincea duce spre graniţa de sud a ţării, la Perpignan, pentru ca , apoi, următoarele trei zile să fi e parcurse prin afara Franţei, în Catalunia şi în Andorra. Dacă primele şase etape sunt “croite” pentru sprinteri, începând cu 10 iulie, situaţia se va îngreuna. Etapa a şaptea este infernală. Nu numai că este cea mai lungă a turului (224 km), dar este prima montană, şi deloc uşoară: start din Barcelona, căţărare de categoria 1 la Col de Serra-Seca şi sosire la Andorre Arclais la 2200 metri altitudine (Hors Categorie). Este foarte probabil ca victoria în această zi să fi e rezultatul unei evadări a unui căţărător puternic, de ce nu chiar spaniol, ţinând cont că ibericii “evoluează” acasă. După încă două etape în Pirinei, care însumează o căţărare în afara categoriei (Hors Categorie, cea mai grea), trei de categoria 1 şi una de categoria 2, vine şi prima zi de repaus, pe 13 iulie, ocazie pentru participanţi de a-şi reveni după ce ultimele 72 de ore le-au petrecut în munţi.

A doua fază a Turului Franţei este, dacă ţinem cont de profi lurile etapelor, cea mai uşoară, numai că nu trebuie uitat că oboseala se va fi “instalat” deja în fi zicul şi în psihicul participanţilor. Cicliştii de plat şi sprinterii care vor mai fi în cursă la acea vreme, vor avea şanse destul de bune la victorii de etapă. O zi specială este marţi,14 iulie, sărbătoarea naţională a Franţei, ca în fi ecare an, suporterii din Hexagon aşteptând o victorie a unui ciclist de-al lor. Aşa că, la capătul celor 194,5 km dintre Limoges şi Issoudun s-ar putea să asistăm la triumful unui localnic.

Pe 20 iulie va fi din nou pauză, după care urmează şase zile superbe pentru spectatori, dar chinuitoare pentru participanţi, care vor porni în două etape montane foarte încărcate, iar apoi vor schimba bicicletele de şosea cu cele de contratimp. Poate că în anii anteriori, un contratimp de 40,5 km în etapa a optsprezecea a turului ar fi putut lămuri care este câştigătorul general, însă anul acesta este mai puţin probabil să fi e aşa, deoarece organizatorii au ştiut ce să facă pentru a prelungi suspansul cât mai mult, programând o sosire la Mont Ventoux în penultima zi de concurs.

Mont Ventoux

Cu toate că există şi alte zile foarte interesante, etapa de 167 kilometri dintre Montelimar şi Mont Ventoux va fi punctul de maxim interes al Turului Franţei 2009. Dacă până atunci încă mai poate plana suspiciune asupra câştigătorului turului, Ventoux-ul “va avea grijă” să clarifi ce şi această problemă. Nu ar fi de mirare ca învingătorul de pe Ventoux să fi e şi cel general.

Mont Ventoux este un vârf devenit legendă în Turul Franţei, din motive mai mult sau mai puţin fericite. Căţărarea începe la o altitudine de 377 de metri şi se termină de abia la 1911 metri, de la bază până în vârf cicliştii trebuind să parcurgă 21,2 kilometri, cu o pantă maximă de 10,9% şi cu o înclinaţie medie de 7,2%. “Gigantul din Provence” a apărut pentru prima dată pe harta turului în 1951, iar anul acesta va fi doar a paisprezecea oară când va fi escaladat. Rutierii se bucură că nu trebuie să pedaleze pe Mont Ventoux în fiecare an, deaorece arşiţa din iulie, vântul puternic şi urcuşul anevoios îl fac să fi e un munte foarte temut. Unul care în fi ecare an face victime printre cicliştii amatori care se încumetă să ajungă până sus şi care, pe 13 iulie 1967, i-a curmat viaţa britanicului Tom Simpson, cu 1500 de metri sub vârf. Fanii ciclismului nu îşi mai doresc victime şi speră ca anul acesta să vadă un spectacol sportiv pe Mont Ventoux, aşa cum a fost în cursa Paris-Nisa din 2008, când olandezul Robert Gesink şi australianul Cadel Evans şi-au disputat victoria pe această căţărare, câştig de cauză având rutierul de la Antipozi.

Echipele participante

AG2R-La Mondiale (Franţa)
Agritubel (Franţa)
Astana (Kazahstan)
Bbox Bouygues Telecom (Franţa)
Caisse dEpargne (Spania)
Cervelo Test Team (Elveţia)
Cofi dis (Franţa)
Euskaltel-Euskadi (Spania)
Francaise des Jeux (Franţa)
Garmin-Slipstream (SUA)
Lampre – N.G.C. (Italia)
Liquigas (Italia)
Quick Step (Belgia)
Rabobank (Olanda)
Silence-Lotto (Belgia)
Skil-Shimano (Olanda)
Team Columbia – High Road (SUA)
Team Katusha (Rusia)
Team Milram (Germania)
Team Saxo Bank (Danemarca) 

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here