Nicaieri nu este mai bine ca acasa, fiindca in jurul tau se vorbeste aceeasi limba care suna divin. Esti bolnav, simti mana calda a mamei pe frunte. Mama nu stie ca sa iti faca si ce sa iti dea, sa iti aline durerea. De sarbatori, tot satul iti deschide larg usa sa mergi cu colindul, sa stai la povesti cu oamenii pe care ii cunosti de copil, sa va bucurati impreuna la aceeasi masa si sa impartiti aceleasi bunatati.
In plus, in tara ai frati si surori, unchi si matusi, vecini, prieteni si bunici, in tara ai tot ce iti este mai scump si mai drag pe pamant.
Timpul si-a tors neindurator fuiorul si te-ai trezit departe, dar dorul de casa a ramas. El creste simultan cu distanta care s-a asezat intre tine si satul acela uitat de lume si binecuvantat de Dumnezeu cu ierburi inalte pe coline,cu iezi jucausi printre flori de camp, cu cantec de fluier care vine de departe.
Daca ai trait toate acestea si iti iubesti tara si satul natal mai presus de cuvinte intelegi de ce orice om care isi pierde viata in afara acestei guri de rai, numita Romania, trebuie neaparat adus acasa.
Repatrierea este un ultim dar pe care i-l poti face celui care pana in ultima clipa a vietii s-a topit de dorul tarii sale si de dorul celor dragi.
Omul este cel mai valoros din univers, de aceea, cand moare trebuie sa fie tratat cu tot respectul.
E trist ca romanii mor prin lume, dar este linistitor ca are cine sa ii aduca acasa si ca exista firme de pompe funebre care asigura servicii de repatriere in care se include si transport funerar international!
Ultima intalnire intre cel plecat si cei dragi trebuie sa aiba loc si fara acesti oameni care se sacrifica si muncesc intens pentru rezolvarea fiecarui caz in parte, aceasta intalnire nu ar putea sa aiba loc.
Daca am analiza numai transportul funerar international, tot am intelege cat de complicata este fiecare repatriere.
Ca transportul sa fie facut la timp sunt necesare urmatoarele:
-existenta unei masini funerare curate, cu rezervorul de benzina sau de motorina plin, in perfecta stare de functionare.
Mijlocul de transport se intretine cu cheltuiala, fiindca un decedat trebuie sa fie adus in tara in conditii de maxima decenta. In plus, masinile funerare sunt dotate cu frig ca trupul neinsufletit sa nu fie afectat de canicula, cand transportul are loc vara. Este adevarat ca imbalsamarea este obligatorie in cazul repatrierii, dar efectul ei este dublat de temperaturile scazute in care mortul este adus in tara.
-obtinerea autorizatiei pentru transportul funerar. Evident ca fara indeplinirea anumitor conditii, documentul nu s-ar mai elibera.
-soferi cu experienta care sa conduca responsabil pe distante de mii de kilometri si care sa nu fie afectati de faptul ca aduc in tara un sicriu cu trupul neinsufletit al unui roman pe care cei dragi il asteapta la capela.
-o echipa care pregateste minutios si trupul neinsufletit si actele necesare repatrierii, fiindca fara anumite documente nu se poate pleca din tara in care a avut loc decesul.
-setul de sicrie complet echipat insotit de crucea inscriptionata. Primul sicriu este obligatoriu din zinc, iar al doilea din lemn de esenta tare. Setul are dimensiuni standard si un numar de valvule.
S-a recurs la acest tip de transport standard atat pentru conservarea trupului neinsufletit, cat si pentru protejarea celor care il manipuleaza.
Transportul funerar are acea nota de decenta pe care o merita orice om care si-a facut cu prisosinta datoria pe acest pamant.
Masina funerara este igienizata inaintea fiecarei utilizari si pregatita de drum, fiindca de cele mai multe ori soferii sunt trimisi sa rezolve repatrieri la urgenta.
Si pregatirea decedatului implica multa munca. Mai intai trupul neinsufletit este preluat din locul in care a avut loc decesul si dus in sala special autorizata si dotata a firmei de pompe funebre pentru pregatirea de calatorie si de inmormantare.
El este spalat atent cu apa si sapun, unghiile sunt taiate rotund si curatate, parul tuns sau pieptanat.
Dupa imbalsamarea realizata de specialist cu substante garantate, se trece la imbracarea decedatului si asezarea lui in cele doua sicrie, fiindca are drum lung de facut.
Sicriele sunt sigilate la plecare din motive de igiena, dar si pentru conservarea perfecta a trupului neinsufletit.
Se lucreaza mult la fiecare repatriere, dar recunostinta familiei indurerate compenseaza acest efort supraomenesc al echipei.
Fiecare component al echipei isi indeplineste sarcina ca totul sa fie realizat la timp si inmormantarea sa aiba loc conform planificarii. Fiecare etapa este parcursa responsabil conform unui grafic, iar ruta prevazuta in pasaportul funerar international este respectata cu sfintenie.
Dorul de casa pe care il simtim toata viata trebuie sa ne trezeasca doza de empatie suficienta sa decidem repatrierea celor dragi si sa luam legatura cu cea mai buna firma de pompe funebre ca ea sa devina realitate. Evident ca intereseaza mai putin preturile decat inmormantarea decenta a celui apropiat si organizarea decenta a ultimei ceremonii ca toti cei care l-au cunoscut si pretuit sa isi ia la revedere de la el.
Intoarcerea in pamantul tarii natale trebuie sa se faca la propriu si la figurat si trebuie sa va spun ca aud in jurul meu din ce in ce mai multi oameni care isi exprima dorinta sa fie inmormantati in satul natal si sa ii aiba aproape pe cei dragi.
Transportul funerar international trebuie sa se faca, iar sarcina apartinatorilor este mult usurata de firmele de pompe funebre care se ocupa de repatriere.