Dinamo București primește o lovitură devastatoare . Tehnicianul cel mai iubit de suflarea dinamovistă a decis să își rezilieze contractul, epuizat de promisiunile neonorate ale conducerii și de managementul falimentar care a transformat clubul într-o simplă rampă de lansare gratuită pentru fotbaliști.
Sătul să mai care apă cu ciurul
Plecarea tehnicianului nu este o surpriză pentru cei care au urmărit calvarul din culise, ci cronica unei despărțiri anunțate. Antrenorul a obținut rezultate uriașe, aproape miraculoase, raportat la resursele financiare minuscule puse la dispoziție de acționari. Acesta s-a săturat însă de rolul de „pompier de serviciu” și de munca de Sisif la care a fost supus.
Strategia low-cost a clubului a umplut paharul: antrenorul era obligat să vâneze jucători liberi de contract, să îi readucă în formă sportivă maximă, ca mai apoi clubul să îi piardă gratis, exact când aceștia își creșteau cota. Cazurile recente ale unor fotbaliști precum Selmani sau Boateng au demonstrat neputința administrativă din Ștefan cel Mare. Tehnicianul le-a reconstruit carierele, iar clubul i-a scăpat printre degete, fără a încasa un euro cent.
Fanii, în pragul revoltei: „Ne-ați lăsat fără singura garanție a succesului!”
Vestea demisiei a declanșat o undă de șoc și furie în rândul suporterilor. Fanii din programul DDB și galeria realizează că acest om a fost singurul pilon care a ținut echipa pe linia de plutire în momentele critice.
Pe rețelele de socializare s-a declanșat deja jihadul la adresa conducerii. Suporterii acuză șefii clubului de amatorism și amenință cu proteste masive la prima intalnire dupa pauza competitionala. Fanii simt că, odată cu plecarea „Magicianului”, Dinamo își pierde identitatea și riscă să se scufunde din nou în mediocritate sau chiar în lupta pentru evitarea retrogradării.
Prin această pierdere imensă, viitorul pe termen scurt al lui Dinamo devine complet incert. Fără un antrenor capabil să facă „bici din ceva ce nu se poate numi material”, clubul din Ștefan cel Mare intră oficial într-o nouă eră a haosului.
După plecarea-șoc a lui Zeljko Kopic, banca tehnică a lui Dinamo București riscă să devină cel mai periculos „revers de medalie” din Superliga României. Fără un proiect stabil și fără bugete care să garanteze performanța, în Ștefan cel Mare se deschide sezonul oportuniștilor: antrenori care vor doar să-și treacă în palmares un club istoric, dar care vor dispărea din decor înainte de venirea frigului.
Dinamo, o simplă linie în portofoliu
Într-un fotbal românesc în care imaginea bate adesea substanța, Dinamo rămâne un brand uriaș. Chiar și în criză, numele clubului dă bine pe cartea de vizită a oricărui tehnician. Problema este că, în contextul actual, postul lăsat liber devine momeala perfectă pentru o categorie specifică de antrenori: „vânătorii de CV-uri”.
Aceștia sunt tehnicienii care vin la București atrași exclusiv de expunerea mediatică și de presiunea fanatică a tribunelor, sperând într-un miracol pe termen scurt care să-i propulseze spre contracte bănoase în Golf sau în ligi secundare din Europa. Nu-i interesează reconstrucția, nu-i interesează că Selmani sau Boateng sunt pierduți gratuit . Pentru ei, Dinamo e doar o trambulină. Dacă lucrurile merg prost, vor șterge rapid din memoria colectivă lunile petrecute aici, punând eșecul pe seama conducerii.
În lipsa unei strategii reale, Dinamo riscă să intre în zodia antrenorilor de carton. Acei „profesioniști” ai discursului populist care vor rezista la echipă doar 10-12 etape. Vor fi demiși sau vor pleca „prin acord comun” fix când începe să se schimbe vremea, lăsând clubul și mai dezbinat, dar cu o experiență în plus trecută, cu litere îngroșate, în propriul CV.
(de Constantin Bistreanu)