Real Madrid – FC Barcelona 0:4. Fotbal și politică – Editorial de George Scarlat
Rivalitatea dintre Real și Barca nu este doar sportivă, ci și națională, identitară și politică. În derby-ul “El Clasico” nu se întâlnesc două echipe de fotbal, ca Steaua și Dinamo la noi, ci se ciocnesc două lumi diferite. Dacă aveți răbdare să citiți un text lung, vă povestesc despre ce este vorba.
După 1990 am cunoscut Spania mai în profunzime, deoarece aveam contacte cu Partidul Popular, care atunci era un partid conservator și patriotic, dar acum este mai degrabă centrist și progresist.
Toți din PP țineau cu Real Madrid, pentru că aveau un lucru în comun, deși nu recunoșteau, și anume umbra dictatorului Francisco Franco!
Popularii spanioli erau democrați desăvârșiți, însă partidul lor fusese fondat de franchiști care deciseseră să treacă la democrație după moartea lui Franco în 1975 și sfârșitul dictaturii.
Regimul lui Franco dezvoltase mai multe simboluri pentru a forja o nouă identitate spaniolă și pentru a promova imaginea Spaniei și a regimului în lume.
În primul rând era Real Madrid, echipa fanion a regimului, simbolul statului centralizat. Dacă erai spaniol și patriot, se cuvenea să ții cu Real Madrid. Franco spunea că “Real Madrid este cel mai bun ambasador al nostru”.
Real înseamnă Regal în română. Pe vremea lui Franco Spania era o monarhie fără rege, Franco fiind regentul, adică cel care ține loc de rege.
Alte simboluri ale noii Spanii franchiste erau dansul și muzica flamenco, luptele cu tauri precum și promovarea Spaniei ca destinație a turismului de masă.
Desigur că nu Franco a inventat flamenco, acesta fiind vechi de secole. Însă flamenco era specific doar Andaluziei, iar Franco, considerând că este reprezentativ pentru identitatea spaniolă l-a impus în toată Spania.
Am călătorit prin toată Andaluzia și la posturile de radio pe care le prindeam în mașină se transmitea aproape continuu muzică flamenco. Am fost și în Catalonia, dar pentru că acolo se neagă cu înverșunare identitatea spaniolă, la radio era mai mult muzica pop internațională în engleză, , cum este la noi, la posturile FM. În lipsa unei identități muzicale catalane puternice, catalanii s-au gândit să contracareze identitatea spaniolă cu cea internațională, globalistă, numai spaniolă să nu fie.
Coridele nu au fost inventate de Francisco Franco, ci sunt o continuare a luptelor dintre gladiatori și animale, din antichitatea română. Luptele cu tauri sunt o tradiție și în Portugalia și sudul Franței, însă regimul Franco a decis că luptele cu tauri sunt ceva specific identității spaniole, așa că acestea au fost promovate intens în toată Spania dar și în străinătate.
În anul 2010 parlamentul Cataloniei a interzis coridele. Este o poveste că interdicția are legătură cu drepturile animalelor. În realitate, catalanii resping orice lucru are legătură cu identitatea și cultura spaniolă, de aceea au interzis coridele.
Regimul Franco a creat și industria turistică, prin construcția stațiunilor de pe Costa del Sol. La Barcelona, primărița catalană de stânga Ana Palau este acum în fruntea manifestațiilor care cer limitarea turismului de masă. Oficial ea are motivații ținând de ecologie și de creșterea chiriilor cauzată de turism, dar poate că respinge turismul de masă si ca un ecou al luptei antifranchiste.
Pe vremea lui Franco Spania era stat național și centralizat. Nu exista autonomia provinciilor și limbile catalană și bască erau interzise.
După căderea lui Franco și până în prezent FC Barcelona a fost promovată ca un element al identității catalane. Turiștii din zona Cataloniei, Barcelona, Costa Brava, Costa Dorada, au în oferta de excursii opționale și vizita la stadionul Nou Camp și la muzeul lui FC Barcelona.
Succesele sportive ale FC Barcelona sunt pentru gloria Cataloniei, dar și pentru a dovedi viabilitatea unei Catalonii independente.
Războiul civil spaniol din 1936-1939 a devenit un mit fondator al independenței catalane, pentru că atunci Catalonia a primit autonomia suprimată apoi de Franco și restaurată după revenirea Spaniei la democrație. Pe lângă separatism, Barcelona este și un simbol al stângii, deoarece în războiul civil a fost unul dintre ultimele bastioane ale guvernului republican de stânga.
Așadar, în Spania dacă ții cu Real Madrid ești mai degrabă naționalist spaniol de dreapta și dacă ții cu Barcelona ești preponderent separatist catalan de stânga.
Sutele de milioane de suporteri ai celor două cluburi, din China și până în America de Sud nu au cunoștință despre dedesubturile rivalității, însă în Spania resentimentele sunt încă vii.
Pe cine prefer eu dintre cele două cluburi? Pe Real Madrid!
Despre partida de aseară ce să vă spun, cred că a fost o mare țeapă a patronilor de la Real Madrid. Primiseră o ofertă incredibilă, de 1 miliard de dolari pentru transferul brazilianului Vinicius Jr, din partea unor șeici excentrici. A fost greșeala carierei lor că au refuzat. Vinicius nu a arătat nimic contra Barcelonei.
Foto 1: Finala Cupei Campionilor Europeni din 1957. Dictatorul. Francisco Franco înmânează trofeul lui Real Madrid, care învinsese în finala de pe stadionul Santiago Bernabeu pe Fiorentina.
George Scarlat a fost jurnalist la Evenimentul Zilei, Libertatea și Ziua.