Prietenii, ceața și poarta vieții – Editorial de Romeo Chiriac
Prin decembrie 1937, când Chelsea juca împotriva lui Charlton, pe Stanford Bridge, partida a fost oprită prin minutul 60, din cauza ceții dense.
Goalkeeper-ul celor de la Charlton FC, Sam Bartram, a rămas în poartă și a continuat să o păzească încă 15 minute după ce meciul a fost întrerupt. Neauzind fluierul arbitrului din cauza mulțimii din spatele său, a stat în continuare poartă, concentrat în ceață pentru ca echipa lui să nu ia gol.
Abia după aproximativ cincisprezece minute după ce meciul a fost suspendat, portarul credincios a fost anunțat de organele de ordine că meciul fusese oprit.
„Sunt tare trist că prietenii și coechipierii mei m-au uitat când le păzeam poarta”, a spus atunci portarul Sam Bartan
Nu știu ce pandemie i-a lovit, dar în ultimul an parcă a plouat cu așa ziși coechipieri care nu au anunțat de venirea „ceții”.
Însă, îmi place să am alături de mine în viață mai mulți de 10 coechipieri (fiică, fiu, frate, soție și prieteni) care mă anunță când apare ceața în viață.