Real Madrid rămâne cea mai mare enigmă a fotbalului mondial. Echipa care pare că uită fotbalul în fața formațiilor mici din Spania s-a metamorfozat subit, umilind-o pe Manchester City la scor de forfait. Fără Mbappé și Bellingham, „Galacticii” au demonstrat că identitatea clubului este mai puternică decât orice nume de pe tricou.
Sezonul actual al Madridului a fost, până aseară, un roller-coaster al emoțiilor negative. Fanii s-au obișnuit cu un scenariu frustrant: posesie sterilă și blocaje inexplicabile în fața unor echipe precum Albacete, unde Realul părea o formație de pluton, lipsită de orizont. Însă, când miza a devenit europeană, blazonul celei mai galonate echipe din lume a început să strălucească din nou.
Federico Valverde a marcat un hat-trick în prima repriză, asigurând victoria Realului cu 3-0 împotriva lui Manchester City pe Santiago Bernabéu. Donnarumma a parat un penalti executat de Vinicius în minutul 57, dar Real Madrid rămâne favorită la calificarea în sferturile Champions League.
Sindromul „Albacete” vs. ADN-ul de Campioană
Comparația între prestațiile din campionat și acest succes răsunător este frapantă. Dacă în meciurile interne echipa pare că se sufocă în centru, Arbeloa a înțeles că soluția nu stă în așteptarea unei execuții geniale de la vedetele absente, ci în disciplina tactică.
În timp ce în restul sezonului Realul a suferit din cauza lipsei de viteză, în fața lui City, trupa lui Arbeloa a arătat o foame de joc ce nu a mai fost văzută de luni de zile. Diferența? Mentalitatea. Real Madrid nu joacă finale, le câștigă, iar meciul de aseară a fost tratat cu rigoarea unei finale de Champions League.
„Metoda Arbeloa”: Flancurile care au îngenuncheat Manchester
Marea schimbare față de restul sezonului a venit din obsesia lui Arbeloa pentru margini. Cunoscând postul de fundaș lateral ca pe propria palmă, antrenorul a transformat flancurile – până acum vulnerabile și statice – în adevărate coridoare de mare viteză.
Acolo unde în campionat Realul se lovea de ziduri defensive, cu City a reușit să „întindă” jocul, forțând echipa lui Guardiola să se descopere. Este victoria sistemului în fața hazardului. Arbeloa a demonstrat că, deși echipa are probleme de concentrare în fața „micilor”, rămâne singura forță capabilă să facă din Manchester City o echipă de rând atunci când luminile rampei sunt aprinse la maxim.
Concluzia unui sezon bizar
Real Madrid continuă să fie echipa contrastelor. Aceeași formație care se chinuie să desfacă defensiva celor de la Albacete este capabilă să livreze un forfait celei mai bune mașinării de fotbal a Angliei. Cu Arbeloa la timonă, Madridul pare să fi înțeles în sfârșit că drumul spre succes nu trece prin centrul aglomerat, ci prin explozia de pe benzi.
(de Constantin Bistreanu)