N-am avut iluzii ca să n-am deziluzii – Editorial de Cristian Mîndru
Am văzut meciul alături de un jucător care pe vremea lui se numea JUCĂTOR și care se mira de atitudine, joc și de frica inițială a băieților. Atmosfera nu a fost una care sa te înfioare, turcii au cântat și s-au agitat mai ales la începutul meciului dar am trăit infernuri mai negre pe stadioane. Chiar și la final a fost o bucurie măsurată probabil pentru că oricum mai e un meci pentru ei până să vadă statuia libertății.
Galeria noastră s-a auzit în multe momente pe Beșiktaș iar singurul pericol l-au reprezentat cartoanele roșii de la începutul meciului pentru coregrafie și care la pauză au fost folosite ca avioane de spectatorii de la inelul superior. Ele aterizau destul de brusc pe capul nostru spre disperarea unor parinți care încercau să și protejeze copiii. De jucat am început mult prea timorat zic eu, mai ales că și turcii păreau clar apăsați de miză.
Man și Mihăilă au făcut prea mult faza defensivă ca să mai aibă forță în atac. Vedetele Turciei, Guler ( de departe favoritul publicului), Yildiz și Calhanoglu pasau frumos dar cam ca la handbal. Fără profunzime. Și cum jocul greșeala așteaptă s-a făcut până la urmă 1-0 și așa a rămas. Rațiu l-a pierdut pe Kadioglu iar fundașul lui Brighton a fructificat o pasă excelentă a lui Guler.
Am avut șansa noastră la bara interioară a lui Stanciu (am fost convins din unghiul unde mă aflam că mingea va intra) și mai cred că am încercat prea târziu ceva. Eu aș fi făcut schimbările mai repede ca să avem oameni proaspeți cu care să presăm pt că oricum nu mai era nimic de pierdut dar nu sunt Il Luce. Am plecat liniștit de la stadion, am făcut live-ul cu Roti la TVR și acum îl aștept pe Hagi selecționer. N-am avut iluzii ca să n-am deziluzii, cum spunea monumentul eleganței, nea Imi.
Totuși pe final aș vrea să LE mulțumesc celor de FIFA pentru această experiență. Dacă tot au tăiat locuri la mondiale pentru Europa întru înfrățirea popoarelor pe la mondiale măcar m-au lăsat să visez până în martie că se poate. Pe mine și pe mulți alții, albanezi, irlandezi, etc. Înainte se tăia macaroana în noiembrie. Acum am trecut iarna calculând și visând.
Bine, știam ca nu se poate dar ei au zis că se poate, că ești la două meciuri și orice e posibil, nu ? De fapt, nu. Când termini pe 3 grupa chiar și după Bosnia nu se prea poate chiar dacă și ceilalți au tot două picioare.
Ajuns la hotel, am aflat că Bolivia e aproape de mondiale după ce a întors dramatic meciul cu Surinam. Da, din Surinam se trage Gullit doar că el a jucat pentru Olanda.
CV Cristian Mîndru
A debutat in presa in 2002 ca reporter la Antena 1. Din 2003 a fost redactor – comentator la TV Sport ( sport.ro). Unde a comentat partide de fotbal ( Liga 1, serie A, Premier League, Primera Division). Din 2004 este angajat al TVR. A făcut parte din echipa de la Bucureşti care a produs pentru TVR JO de Vară de la Atena 2004.
A comentat futsal (fotbal de sală) timp de un an şi zeci de meciuri de tenis, incluzând aici partidele de Cupa Davis ale României din ultimii ani. Și finale ale unor turnee de mare şlem, transmise de TVR, dar şi partide la Open România. Comenteaza fotbal, baschet, tenis, handbal si schi alpin.
A participat ca redactor–comentator la JO de Vară de la Beijing 2008, Londra 2012, Rio 2016, Tokyo 2020. Cât si la JO de iarnă de la Vancouver 2010. A comentat din studioul TVR JO de Iarna de la Soci 2014, Pyeong-Chang 2018 si Beijing 2022.
În 2008 a primit premiul special „Cristian Ţopescu” – TV Mania pentru cel mai promiţător tânăr jurnalist sportiv.
A fost prezentator sau producător al studiourilor „Champions League” şi al emisiunilor de fotbal din timpul EURO 2008 si 2012, CM 2006, 2010, 2014, CM 2018. Din 2010 prezintă şi principalele jurnale sportive la TVR 1 şi TVR 2. În 2013 a prezentat festivitatea de deschidere a Festivalului Olimpic al Tineretului European (FOTE 2013).
Cristian Mîndru ne aduce ştirile din Sport la TVR 1 si este comentator de tenis la Digisport si Eurosport.
N-am avut iluzii ca să n-am deziluzii – Editorial de Cristian Mîndru