O tăcere grea s-a lăsat peste Appiano Gentile. Cristian Chivu dă semne că se sufocă sub greutatea unei coroane care, dintr-odată, pare făcută din plumb, nu din aur. Egalul cu Fiorentina a fost scânteia care a aprins fitilul criticilor: presa italiană îl vede pe tehnicianul român prizonierul propriilor alegeri, într-o derivă tactică ce a topit avansul față de Milan și Napoli.
Interul nu mai aleargă, ci se târăște. Distanța de 6 puncte față de „Diavolul” milanez este acum singurul fir de ață care mai ține moralul fanilor. Imaginile cu Chivu pe bancă, tensionat și parcă fără replică în fața blocajului echipei, au alimentat teoria „echipei scăpate din mână”.
Presa italiană nu are milă: „Chivu și echipa se sufocă împreună”, scrie astăzi La Gazzetta. Se vede în picioarele grele ale lui Barella, în privirea pierdută a lui Thuram și în gesturile de neputință ale băncii tehnice. Diferența de 6 puncte față de rivala din oraș pare acum un zid de sticlă gata să se spargă la prima vibrație. Presiunea Scudetto-ului a devenit o menghină care strânge tot mai tare, iar Interul pare să fi rămas fără oxigen tactic exact în vârful muntelui.
Totuși, între critica feroce și condamnarea definitivă rămâne o prăpastie numită matematică. Ar fi o eroare fatală să se semneze certificatul de deces al acestui sezon înainte de vreme. Inter are încă destinul în propriile mâini, iar Chivu, deși contestat, a demonstrat în trecut că știe să gestioneze momentele de asediu.
Verdictul este suspendat. Interul se clatină, Chivu transpiră sub presiunea istoriei, dar până la marea finală, aceasta „sufocare” poate fi doar o criză de creștere înaintea apoteozei. Sau, din contră, începutul unui colaps istoric.
Verdictul înainte de sentință
Este fascinant cum, după câteva etape de „gâfâială” tactică, memoria jurnaliștilor de la cursul de seară s-a evaporat. Chivu a preluat o echipă aflată într-un moment de derivă identitară și financiară, transformând-o într-o mașinărie care a condus Serie A cu o mână de fier timp de luni de zile. Să dictezi eșecul acum, când Inter are încă un avans de doua victorii față de urmăritori, nu este jurnalism, ci un tribunal ad-hoc care caută sânge pentru audiență.
Criticii uită că presiunea titlului este o „coroană de spini” pe care Chivu și-a asumat-o cu demnitate. Să spui că echipa e în derivă doar pentru că Milan și Napoli s-au apropiat la 6, respectiv 7 puncte, este o exagerare grosolană. În loc să i se recunoască meritul de a fi menținut echipa în vârf în ciuda absențelor și a oboselii, Chivu este trimis la „eșafod” înainte ca măcar să înceapă bătălia finală.
Interul lui Chivu nu este mort, ci doar trage aer în piept înainte de sprintul final. A-i tăia aripile acum, prin verdicte drastice și analize sumbre, arată o lipsă totală de respect pentru parcursul de până acum. Cristian merită mai mult decât o critică de moment; merită încrederea că cel care a ridicat echipa din criză este singurul capabil să o ducă spre Tricolore.
Verdictul? Este sub sechestru. Până atunci, lăsați-l pe Chivu să respire. El știe mai bine decât oricine că în Italia, de la „sufocare” la glorie, nu e decât un pas.
(de Constantin Bistreanu)