Returul semifinalei UEFA Champions League de aseară ne-a demonstrat că, la acest nivel, nimic nu este lăsat în voia sorții. Vincent Kompany a căzut victimă unui „animal de pradă” tactic, un Enrique care nu s-a sfiit să-l elimine simbolic chiar și pe Mbappe din planurile sale pe termen lung pentru a construi o jucărie programată să câștige, nu doar să poarte eticheta de favorită pe hârtie.
Safonov: „Gringo” din poartă care a executat ordinul cu sânge rece
Dacă în mod normal un portar este evaluat după parade, Matvey Safonov a fost aseară evaluat după precizia cu care a lovit… tribunele. Rolul său a fost unul de „distrugător de ritm”. Fiecare minge trimisă în aut pe direcția lui Olise a fost un pumn dat în plexul sistemului de joc al lui Bayern.
„Eroarea” lui Safonov: Un aut calculat milimetric
Cel mai bizar detaliu al meciului a fost cel care i-a făcut pe fanii bavarezi să râdă ironic în primele minute: la fiecare al doilea aut de poartă, Matvey Safonov trimitea mingea direct în afara terenului. Însă râsul s-a transformat rapid în frustrare. Nu a fost vorba de lipsă de tehnică, ci de o directivă clară a lui Enrique.
Rusul a acceptat postura de „gafeur controlat” sub comanda lui Enrique, demonstrând o disciplină tactică rară. Nu i-a păsat de huiduieli sau de privirile uluite ale fanilor; el a fost brațul înarmat al unei strategii care a transformat o simplă repunere de la poartă într-o capcană de tip „cușcă” pentru vedetele bavareze. Safonov nu a jucat fotbal în sensul tradițional, ci a jucat un rol într-un scenariu de gherilă tactică.
Mingea ajungea mereu în aut pe partea lui Michael Olise. De ce? Enrique știa că Bayern trăiește din rotații și presing agresiv pe construcția adversarului. Forțând un aut de margine pe partea dreaptă, Enrique a „îngustat” artificial terenul. În loc să riște o construcție scurtă unde Bayern ar fi putut recupera, PSG le ceda posesia într-o zonă moartă.
„Sufocarea” lui Olise și capcana presingului
Odată ce Bayern executa autul, capcana se închidea. Olise, principala gură de foc a lui Kompany, se trezea instantaneu „sufocat” de doi sau trei adversari. Într-un spațiu atât de mic, viteza sa devenea irelevantă. Enrique le-a dat conștient mingea bavarezilor, dar le-a furat spațiul de manevră.
Marcajul „om la om” care a dărâmat sistemul lui Kompany
In timp ce Vincent Kompany spera că mobilitatea jucătorilor săi va crea haos în defensiva pariziană, Enrique a răspuns cu un stil „brutal” de marcaj strict om la om pe tot terenul. Orice rotație a lui Bayern era imediat absorbită de un zid parizian.
„Am vrut să le luăm oxigenul în zonele unde se simt cel mai bine. Uneori, să dai mingea afară e cea mai scurtă cale spre victorie,”a punctat Enrique la final, cu zâmbetul celui care tocmai a reușit sabotajul perfect.
După un asemenea recital tactic, gândul ne zboară la o idee nebunească: poate ar trebui să facem o petiție online către Arsenal Londra să nu se prezinte la finală, doar pentru a vedea o reeditare a duelului dintre PSG și Bayern! De ce? Pentru că fotbalul are nevoie de acest nivel de ingeniozitate și pentru că suntem convinși că Luis Enrique ar veni cu ceva complet nou. Geniul său nu încetează niciodată să ne surprindă, transformând gazonul într-o tablă de șah unde „motorul” advers este lăsat, deliberat, să forțeze în gol.
(de Constantin Bistreanu)