Laurențiu Ciornei – Sensei în jurnalism, shogun al pădurilor

Pe Laurențiu Ciornei îl găsești ușor, dar cu greu îl poți convinge să accepte un interviu. Să i se pună întrebări și el să răspundă. Două decenii a fost și el de partea cealaltă a mesei, punând întrebări diverselor vedete, în special celor din sport. Acum, devine volubil abia când subiectul face un acord fin cu pădurea. După decenii de presă la cel mai înalt nivel, cu performanțe spectaculoase, Laurențiu Ciornei – supranumit de colegii jurnaliști Sensei – a hotărât să-și dedice viața pădurii din România. Spune despre pădurea noastră că este cea mai frumoasă și deosebită din Europa. A terminat facultatea de Silvicultură la 50 de ani, cu media 9.50, iar un an de zile a bătut pădurile Prahovei în calitate de inginer silvic. Fluent, promt și convingător, Sensei își prezintă strategia spre ajutorarea pădurii. ”Am făcut o asociație neguvernamentală, Alianță pentru Pădure, care sper va deveni un reper în societatea noastră!”. Are gânduri mari, este însuflețit și dovedește cunoștințe solide. În fapt, Laurențiu Ciornei-Sensei e unic. Are o atât de multă și vastă experiență de viață încât pare copleșitor.

Sunt bucuros să fiu prieten cu acest Om, care a făcut atât de multe lucruri cu atât de mult succes! Am să reiau, aici, o scurtă prezentare a lui Sensei, aflată pe un site – businessphilosophy.ro – unde este colaborator.

”Laurențiu Ciornei, 51 de ani, este licențiat în drept, jurnalism și silvicultură. Are masterate în economie și geografie. Acum este doctorand, la Academia Română, în economie.

După un sfert de veac în presa centrală, unde a urcat treptele de la redactor la director, Laurențiu cutreieră acum pădurile țării în calitate de inginer silvic, dar și de cercetător științific la Centrul de Biodiversitate al Academiei Române.

Profesionalismul său l-a impus pe lista de experți în proiecte dezvoltate pe fonduri europene. Astfel, face parte din echipe de experți în evaluarea ariilor naturale protejate, în politici publice și pentru identificarea ecosistemelor degradate prin teledetecție satelitară. A fost, în 1992, campionul României la shotokan (deținător de centură neagră-3DAN), iar recent a primit calificarea de instructor krav-maga.

Este căsătorit cu o doamnă profesoară, iar fiul este ecolog și geograf”.

Mai adaug că încă mai are tangențe cu presa: este în board-ul editorial al revistei științifice ”Bucovina forestieră”, dar și director de strategie-dezvoltare al publicației-premium ”Laudatio”.

Reporter: Laurențiu Ciornei, cum vezi tu pădurea noastră? Cum ai ajuns să muncești pentru aceasta?

Laurențiu Ciornei: Îți răspund invocând rezultatele unor cercetări științifice elaborate de specialiști străini: România are cea mai frumoasă pădure din Europa, exceptând Rusia. România se poate mândri cu cea mai deosebită biodiversitate din Europa, exceptând bineînțeles Rusia. În pădurile noastre trăiesc cele mai multe și deosebite carnivore mari (urs, lup, râs). Avem incredibile păduri primare, seculare, la care alții nici nu mai visează. De pildă, Germania sau chiar Austria. Nu mai spun de Marea Britanie, Olanda, Belgia…Cum să nu adori să muncești pentru așa ceva? Cum să nu îți dorești să ajuți să păstrăm cât mai mult aceste comori?

Rep: Anunți de ceva vreme că ai pus la punct o strategie pentru salvarea pădurii românești. Ce ne poți spune despre asta?

L.C.: Proiectul este în mintea mea de șase luni. Primul pas a fost aproape finalizat, așteptăm să iasă actele de la Judecătorie, de înregistrare a Asociației ”Alianță pentru Pădure”. Este o organizație nonguvernamentală care va încerca să canalizeze energiile bune spre a aduce schimbarea de mentalitate a românilor despre pădure. Pădurea noastră are nevoie de oameni cu discernământ, care au capacitatea de a înțelege sensul adevărat al pădurii și dorință de a face bine. Nu salvăm pădurea românească doar cu aceasta, dar poate fi socotit un prim-pas, un demers care va fi pus și în practică, nu doar pe hârtii.

Rep: Și cum vei face asta?

L.C.: În primul rând prin muncă, prin puterea exemplului, printr-o informare corectă. Avem deja un canal media, silvanews.ro, care diseminează mesajele. Vom avea și parteneriate cu entități media importante, cu vectori de imagine. Am, avem, prieteni. Îmi doresc ca românii să fie în cunoștință de cauză când vorbesc despre pădure. Consider că un om care deține informația adevărată devine parte din soluție. Acum se strigă prea des, uneori fără dovezi, despre defrișări, tăieri ilegale, furturi. Nu spun că acestea nu există, dar trebuie dovedite și pedepsite. Mergem în teren și validăm. Propunem implicit conceptul de content citizen. Altfel, rămânem cu isteria.

Rep: Care ar fi obiectivele principale ale asociației tale?

L.C.: Nu este doar asociația mea. Suntem mai mulți membri fondatori cu activități și abilități diferite, dar complementare cu obiectivele asociației. Alături de mine sunt profesori universitari, directori în multinaționale, doctori în biologie, sociologie, economie, profesioniști în educație, în mass-media și comunicare. Și vor fi mai mulți, cât mai mulți, cât de curând!

Ca obiective, ”Alianță pentru pădure” are câteva mari repere: unul, de exemplu, de a înfăptui proiecte care să atragă bani europeni cu scopul de a spori calitatea fondului forestier, pentru refacere ecologică și forestieră, iar un altul va fi dedicată educației în mediu. Cred în puterea exemplului și, poate așa, dovedind succes în fapte bune, vom reuși să deschidem și ochii autorităților. Știi că Romsilva – administratorul pădurilor statului – nu are un departament dedicat strategiilor și proiectelor pe fonduri europene?

Rep: Ai pomenit de Romsilva. Cum a fost experiența ta ca angajat al acestei structuri?

Bine zis structură! Mi-am dorit asta, am vrut să cunosc și oferta practică a acestei meserii de inginer silvic. Mi-a plăcut, am făcut fapte bune, împreună cu oameni minunați. Au fost și momente mai puțin plăcute: am stat șase luni într-o mansardă, apoi alte șase am făcut naveta București-Plopeni. Am descoperit și că sunt practici învechite, metehne păguboase. Dar acestea le voi detalia, dacă-mi permiți, cu o altă ocazie.

Rep: Insist cu Romsilva, căci este compania care manageriază activitatea din pădurile naționale.

L.C.: E mult spus manageriază. Romsilva, ca structură, este rigidă și mult rămasă în urmă. Ar trebui restructurată total sau, dacă nu merge, desființată! Repet, mi se pare impardonabil ca această societate să nu-și dorească să se modernizeze. Să nu se inițieze acțiuni, de exemplu, pentru valorificarea serviciilor ecosistemice oferite de minunatele noastre păduri. Știu că mulți se vor supăra că spun asta. Îi aștep însă, cu contraargumente.

Romsilva, ca instituție, trebuie să se îndepărteze de statutul de agent economic, de presiunea de a aduce neapărat profit. Pădurile statului vor trebui să aibă altă menire, de a proteja și păstra biodiversitatea, de a se dezvolta durabil.

Nu putem să mai trăim doar din exploatarea intensivă a pădurii, să dăm buștenii direct la măcinat. Să-i transforme alții în panouri din rumeguș. Trebuie să facem noi mobilă, viori, baricuri și alte produse finite.

Rep: Atunci, presiunea economică s-ar muta pe pădurile private. Proprietarii vor tăia mai mult, pentru că solicitările ar fi mai mari…

L.C.: Raționamentul tău este corect! Numai că aici ar trebui să intervină autoritățile. ”Alianță pentru Pădure” va propune și va insista ca instituțiile decizionale să aplice soluții certificate prin cercetare științifică. Trebuie să descoperim și să folosim alte tehnologii de producere a energiei. Statul are această obligație! Resursele naturale sunt pe sfârșite, lumea-ntreagă a început să sufere. Proprietarii români de păduri ar trebui stimulați să păstreze arborii pe picior. Subvenții sustenabile, nu mizilicuri, iar la lemnul de foc să fie înlocuit, așa cum spuneam, cu alternative sustenabile pe termen cât lung. Uite, un exemplu: o comună din Bistrița-Năspud, Telciu, este stăpână pe o pădure frumoasă. Scoate anual un profit de milioane de euro, iar acum investește pentru construcția unei centrale de cogenerare pe biomasă. Adică, resturile de exploatare vor încălzi și vor face curent pentru toată localitatea. Nu mai au nevoie nici de gaze, care oricum nu au ajuns în zonă. Deci, se poate. Trebuie doar voință.

Rep: E o modă, mai nouă, printre români, în special orășeni, să facă voluntariat. Cele mai multe acțiuni sunt pentru împăduriri. Ai în plan și asta? Să ajuți în acest sens?

L.C.: Cu siguranță. Este unul dintre obiectivele majore ale ”Alianței pentru Pădure”: reconstrucție ecologică și forestieră. Cu fonduri europene. Toamna trecută, am avut două acțiuni frumoase: una cu Asociația Principele Nicolae și una cu Academia de conducere defensivă a lui Titi Aur. Am plantat împreună cu voluntari și personal calificat de la Ocoalele Silvice Ghimpați, respectiv Slănic Prahova peste 11.000 de puieți de stejar. Este foarte important este ca aceste acțiuni să fie făcute sub supraveghere de specialitate. Știu, impulsul de a face, de a ajuta în această direcție cu plantatul de arbori este minunat, dar nu suficient. Dorința trebuie învelită în mantia conștiinței personale. Știi câți dintre cei care au participat la acțiuni de plantare, fără îndrumarea silvicilor, au făcut gropile la dimensiunea necesară (30x30x30 cm-cea mai mică) sau au lăsat coletul ”să respire”? Puțini, foarte puțini. De aceea, noi vom asigura personal calificat și vom oferi soluții ca acele acțiuni de împădurire să aibă sorta de izbândă corespunzătoare. Și ar mai fi ceva, că tot aflu de promisiuni de campanie cu plantarea de arbori prin diferite localități. Speciile forestiere nu se plantează așa, hai-hui, că vrem noi. Nu orice teren din România se poate transforma în fond forestier și nu punem salcâm peste tot, doar că e mai ieftin puietul. ”Alianța pentru Pădure” va oferi soluții și pentru aceste aspecte. Am depus deja, la Ambasada Franței, un proiect care vizează valorificarea anumitor ecosisteme degradate sau semidegradate. Suma nu e extraordinară, 5.000 de euro, dar în primă fază ne vom descurca.

Rep: Ești bucureștean, născut și crescut pe betoanele din Drumul Taberei, așa cum spui. Care este părerea ta în legătură cu pădurile din jurul Capitalei, în contextul că în ultima vreme s-a vorbit mult despre acestea?

L.C.: Pădurile urbane trebuie privite ca niște bunuri de mare preț. Asigură liniște, zone ample de relaxare, apă curată, aer filtrat, biodiversitate. Sănătate și viață bună. Din păcate, în ultima vreme sunt acțiuni care par că acestea și-au schimbat funcția, din cea de protecție, în cea de producție. Personal, aș opri exploatarea. Pentru comunități, importanța acestor păduri urbane este incomensurabil mai mare în raport cu câștigul obținut din lemnul exploatat pentru foc.

Soluția cu pădurile-parc este o capcană. Una mare și extrem de pervesă care va avea efecte dezastroase pentru comunitate. În momentul în care se decide, de exemplu, transformarea Pădurii Băneasa în pădure-parc, acolo se va instala iadul. Cu betoane, cu defrișări pentru a face loc tereselor, zonelor de joacă, pentru sport și grătate. Parcul e parc, pădurea e pădure.

Rep: Dacă ai avea posibilitatea să îți fie îndeplinită o dorință, care ar fi aceea?

L.C.: Oh, mi-aș dori ca România să aibă cât mai multă pădure de calitate. Cât mai mulți arbori sănătoși în orașe, să avem grijă de fondul național forestier cu discernământ și dragoste. Multă dragoste!

(Interviu realizat de Romeo Chiriac)