Editorial de Romeo Chiriac
Nu mi-a părut deloc rău când am declinat oferta lui Mamedu (Octavian Pescaru) să particip la emisiunea de la TVR (https://www.youtube.com/watch?v=TS-z45XbKBE), în care să vorbesc despre cariera lui Mihai Leu.
Mă invitase având în vedere apropierea știută de Mihai, alți invitați fiind Laurențiu Ciornei și Victor Pană, din ce am înțeles atunci de la Mamedu. Laurențiu și Victor fiind experți în tainele acestei nobile discipline sportive.
Am refuzat oferta de a participa la emisiune, pentru că Mihai era internat atunci și îmi părea că parcă puțin îi cânt prohodul.
Am vrut inițial să nu scriu nimic acum în aceste momente triste. Așa că nu amintesc decât de o pățanie cu Mihai, când am fost prezent la Aachen (Germania), unde și-a păstrat centura WBO, în lupta cu irlandezul Michael Carruth.
Imediat după victoria lui Mihai, am fost singurul ziarist care a intrat (cu gluga pe cap, deghizat!) în coloana oficială a lui Mihai, la vestiar.
Acolo am văzut o scenă tulburătoare, specifică numai sportului. Mihai plângea nervos, cu fața spartă de la lovituri, de parcă era tăiată cu lama, iar Anna încerca să îl liniștească, fără succes.
Deși surprins că m-a văzut acolo, mucalit cum era, și-a schimbat imediat starea de spirit. Și s-a amuzat că eram în vestiar, unde nu aveai voie, și a scos de la jambieră o cruciliță primită de la Viorel Lis, primarul de atunci al Bucureștiului. Ba a avut și puterea să glumească, spunând că i-a purtat noroc cruciulița. Ăsta era Mihai!
Apoi nu pot uita nici acum articolul total lipsit de profesionalism și tendențios al unui așa zis jurnalist de la un ziar de sport prezent la Aachen. O epavă a presei, care acum e disperată să își asocieze imaginea cu Mihai.
Însă imbecilii s-au înmulțit înfiorător acum. Parcă e o competiție narcisistă, idioată, fie că e ziarist, politician sau vedetă, aproape toți caută să obțină like-uri din asocierea cu moartea lui Mihai.
Iartă-i, Mihai! Și drum lin, campionule!