EXCLUSIV: Interviu Mircea Radulescu

Directorul Şcolii Federale de Antrenori, maestrul Mircea Rădulescu, apreciază drept pozitivă prestaţia recentă a tehnicienilor români, dar le cere acestora să demonstreze un plus de personalitate în relaţia cu patronii, precum şi în ieşirile lor publice

SportM: Maestre, ce antrenor se detaşează cînd faceţi o analiză a anului 2007?
Rădulescu: Este, într-adevăr, un moment al bilanţului şi, deşi nu sînt adeptul clasamentelor în domeniul meu, trebuie să remarc că Victor Piţurcă merită distincţia de antrenor al anului, pentru că a adus o calificare aşteptată de atît timp, în faţa unor adversari redutabili: Olanda, o forţă continentală, respectiv Bulgaria, marea noastră rivală locală. Piţurcă este cîştigătorul absolut din 2007, nu doar prin prisma performanţei, ci şi datorită ştiinţei sale, artei de a se adapta la conjunctura jocului următor.

SportM: În ce a constat această ştiinţă?
Rădulescu: Chiar şi cu mijloace puţine, Piţurcă a găsit mereu soluţii, iar mărturiile în acest sens se găsesc în aproape fiecare meci al reprezentativei. La nevoie l-a folosit pe Chivu mijlocaş, a făcut un cuplu defensiv din Tamaş şi Goian, l-a titularizat pe Ogăraru în dauna lui Contra cînd situaţia a impus-o. Aşadar, el a operat cele mai bune alegeri în fiecare compartiment. A încropit o echipă, a format un grup, iar acesta este marele lui merit. Noi n-am avut atuurile Olandei, care dispunea de două garnituri la fel de valoroase. Dacă Van Basten s-a lăfăit, Piţi a trebuit să facă multe din puţin, dar a compensat prin inteligenţă şi ştiinţă.

SportM: Cît a contat aportul staff�’ului tehnic?
Rădulescu: Enorm! Tot staff-ul a făcut o treabă remarcabilă: Iovan, Apolzan, Gabi Boldici, preparatorul fizic, Lupu, doctorul Pompiliu Popescu. Ei i-au monitorizat de la etapă la etapă pe toţi jucătorii din familia naţionalei, pentru a avea o imagine cît mai fidelă a stării şi potenţialului fotbaliştilor.

SportM: E selecţionerul om de echipă?
Rădulescu: Piţurcă nu e egoist profesional, cum afirmă unii. Nimic mai fals. El lucrează foarte bine în grup, ceea ce îl înnobilează. În campania pentru Euro 2008, a apelat la ajutorul unor oameni ca Florin Halagian, Florin Marin sau chiar la al meu, pentru a observa adversarele din preliminarii şi a-i da o mînă de ajutor.

SportM: Dacă la naţională totul a mers perfect, la cluburi a fost agitaţie…
Rădulescu: Corect. Statistic vorbind, numai opt formaţii din Liga I şi-au păstrat pe banca tehnică antrenorii cu care au început sezonul. La polul opus, „campioanele” instabilităţii sînt Steaua, Dinamo, Gloria Buzău şi, mai nou, Universitatea Cluj, care au schimbat cîte trei antrenori fiecare. Îngrijorător.

SportM: Cum interpretaţi statistica?
Rădulescu: Ca să vă traduc, media de continuitate a unui antrenor în campionatul nostru este de şaseopt luni. În alte ţări, ea începe de la un an şi şase luni în sus. Diferenţa spune tot. Sîntem pe unul dintre primele locuri într�’un clasament negativ din acest punct de vedere! E un veritabil paradox ce campionat a ieşit, cu atîta inconsecvenţă şi şicane în relaţia patron – antrenor.

SportM: „Noul val”?
Rădulescu: S-a mişcat satisfăcător. Aş evidenţia progresul vizibil al unor antrenori ca Ando, Rednic, Dan Petrescu, Hagi, Lăcătuş, Răzvan Lucescu, Grigoraş, Sabău, Dorinel Munteanu, Săndoi. Noul val, şi cînd spun asta mă refer la antrenorii activi de cam zece ani, s-a maturizat foarte mult. Ei sînt pe drumul cel bun. Păcat că în cupele europene n-au făcut mai mult în acest an. Totodată, apreciez şi activitatea antrenorilor experimentaţi ca Hizo, Cîrţu, Ion Marin, Ionuţ Popa, Marin Barbu.

SportM: Au românii şanse să antreneze în Occident?
Rădulescu: Încă nu. Sînt mulţi factori limitativi ca un tehnician român să facă pasul într-un campionat bun din afară. Este nevoie de cotă, ca ţara din care provii să spună şi ea ceva la nivel continental. Pentru că inevitabil porţi această pecete a apartenenţei. Vom putea spera la aşa ceva cînd vom începe să scoatem capul şi la turneele finale, şi în cupele europene.

SportM: Au mai fost totuşi unele excepţii…
Rădulescu: Covaci, Boloni, Lucescu au fost excepţiile care au confirmat regula. Bineînţeles, am mai avut reprezentanţi în celelalte spaţii, precum Turcia, Cipru, ţările arabe, Balaci fiind o legendă în acest sens. Dar Vestul ne e încă interzis.

SportM: De ce credeţi că oameni ca Ienei nu au loc în conducerea unui club?
Rădulescu: E mare păcat că profesionişti desăvîrşiţi, Ienei, Halagian, Ion Moldovan, Florin Marin, n-au fost luaţi în calcul de preşedinţi. Au o experienţă ce poate face diferenţa, însă, iată, sînt ignoraţi. Nu îmi explic atitudinea conducătorilor decît prin teama de a nu fi eclipsaţi de aceşti coloşi. Poate le e frică să nu le ştirbească din merite sau să le limiteze implicarea în bucătăria internă a clubului.

SportM: Tehnicianul român pare uneori o marionetă a preşedinţilor…
Rădulescu: Asta şi din vina lui! Sînt nemulţumit că momentul în care se semnează un contract nu e tratat cu maximă seriozitate şi profunzime. Dacă ar include clauze clare de performanţă, s-ar evita multe.

SportM: Ce le lipseşte antrenorilor autohtoni?
Rădulescu: Ar avea nevoie de mai multă personalitate, diplomaţie în relaţiile cu patronii şi mai multă credibilitate. De asemenea, le-aş recomanda să fie mai modeşti, să nu se mai dea cocoşi, cum vedem la cîte unii, şi mai ales să nu mai fie critici la adresa colegilor de breaslă. Apoi, să fure meserie, să fie la curent cu cele mai noi metode de lucru.

SportM: S-au mai „calmat” tehnicienii noştri în 2007?
Rădulescu: Sîntem în uşor progres cu disciplina antrenorilor, dar e loc de mai bine. Dan Petrescu, Ionuţ Popa, Grigoraş, Rednic, Răzvan Lucescu au mai sărit calul, ocazional. Ca antrenor, n-ai voie să îţi ieşi din sărite, să faci exhibiţii, să le ceri socoteală arbitrilor. Un antrenor trebuie să dea dovadă de echilibru, pentru că el este un model pentru toţi, începînd de la suporteri şi terminînd cu presa.

SportM: Şi-au lăsat antrenorii străini amprenta asupra fotbalului românesc?
Rădulescu: Cu unele mici excepţii, Protasov în perioada Steaua, Zenga în perioada Steaua, Bergodi la FC Naţional şi CFR Cluj, antrenorii străini de la noi nu au convins. În opinia mea, ca să convingă, trebuie să ia un campionat ori o Cupă, deci un trofeu, sau să aibă un ciclu de trei ani în care să urce o echipă în mod vizibil.

SportM: Cîţi tehnicieni deţin licenţa Pro?
Rădulescu: În acest moment, şaizeci. Salut măsura Comitetului Executiv al FRF, care a prevăzut ca un criteriu obligatoriu licenţa Pro pentru „principalii” din Liga I, începînd cu actualul sezon.

SportM: Din cei 60, profesează toţi?
Rădulescu: Nu, iar asta e supărător. Nu mai puţin de 15 sînt şomeri de lux: Balint, Dumitrescu, Hagi, Florin Marin, Gabriel Stan, Ion Viorel etc. Avem 15 oameni care stau „pe bară”, dar domnul Condescu îşi ia antrenor portughez…

SportM: Colaborarea cu Federaţia?
Rădulescu: Excelentă! Federaţia, ţin să subliniez, ne-a ajutat mult, ne-a apropiat pe toate căile de Europa. La Mogoşoaia ni s-au creat nişte condiţii la care nici nu speram. Avem acolo facilităţi excelente: putem mînca, putem face lecţii teoretice, apoi să ieşim pe teren pentru aplicaţii.

SportM: Cum vine Şcoala Federală în ajutorul antrenorilor?
Rădulescu: Prin nenumărate metode. Noi le oferim o documentaţie vastă şi o consiliere celor care simt nevoia să ne ceară sfatul. Le facilităm stagii afară, am făcut cursul Pro la trei generaţii pînă acum, am adus multe somităţi din lumea fotbalului. I-aş aminti pe Andy Roxburgh, directorul tehnic UEFA, pe directorii Şcolilor de Antrenori din Spania, Italia sau Elveţia. Ne-au trecut pragul specialişti ca Jacques Crevoisier, instructor UEFA pe probleme de psihologie, Wim Koevermans, specialist în lansarea tinerilor. De asemenea, Massimo Cacciatori, profesor la Coverciano şi expert în pregătirea portarilor. Ne-au onorat cu prezenţa şi cei mai buni lectori români: Ienei, Dinu, Boloni, Halagian, Lucescu, Ţiţi Dumitriu, Stoichiţă, Angelo Niculescu şi Cornel Drăguşin.

SportM: O realizare dragă?
Rădulescu: La iniţiativa lui Mircea Sandu, în 2007, am organizat un simpozion la care am avut 28 de invitaţi din ţările central şi est europene. A durat cinci zile, la Mogoşoaia, iar tema lui a fost „Antrenoratul modern şi implicaţiile sale”. Aici, Hagi şi-a prezentat filosofia lui despre fotbal. A fost un real succes, am primit multe felicitări ulterior.

SportM: Dar o nemulţumire?
Rădulescu: Regret deficienţele la nivelul de copii şi juniori. Aici e de lucru. Unii antrenori nu au pasiune, fac compromisuri cu părinţii, nu dau rezultate. Noi facem eforturi să îi ajutăm. Chiar în această săptămînă aducem în trei serii 1.000 de antrenori, pentru o dezbatere legată de concepţia piramidală la un club, de conlucrarea între „liniile de producţie” a fotbaliştilor.

SportM: Un plan în 2008?
Rădulescu: Nici în momentul de faţă, antrenorii nu sînt asociaţi într-un sindicat. E o carenţă de mentalitate, dacă vreţi, nu au completat adeziunea, n-au dat taxa aceea modică. Pe 18 februarie, chiar înainte de reluarea campionatului, va veni la tradiţionala consfătuire elveţianul Karlheinz Raviol, preşedintele Uniunii Europene a Antrenorilor de Fotbal, şi le va vorbi despre necesitatea şi utilitatea acestei asocieri. Sper să o realizăm.

Sport Magazin numarul 93 (15 – 21 ianuarie 2008)