ANIVERSARE MICHAEL JORDAN/ Mr. Basketball

Exact în ziua apariţiei noului număr din Sport Magazin, marţi, 17 februarie, Michael „Air” Jordan împlineşte vârsta de 46 de ani. O asemenea aniversare nu putea să fie trecută cu vederea de noi şi astfel va prezentăm povestea celui mai mare baschetbalist al tuturor timpurilor

Când a fost draftat în NBA, în anul 1984, Michael Jordan era deja celebru în lumea baschetului de peste ocean. Câştigase în 1982 titlul universitar cu North Carolina, după o finală în care i-a învins pe Patrick Ewing şi Georgetown, şi era campion olimpic cu naţionala SUA, la Los Angeles în 1984. A fost atunci cel mai bun marcator al echipei cu 17.1 puncte pe meci. Se spune că a fost cel mai bun draft din istoria baschetului american.

Începuturile

Încă din primul sezon Jordan a avut o medie de 28.2 puncte pe meci, în condiţiile în care procentajul sau la aruncările din acţiune era de peste 51%. A primit atunci titlul de „Debutantul Anului” şi şi-a dus echipa către playoff. În următorul an „Mike” avea să se accidenteze şi să piardă aproape întreg sezonul, revenindu-şi de abia în playoff, acolo unde a stabilit un record de 63 de puncte în meciul doi al seriei cu Boston Celtics. Acest record stă încă în picioare pentru cel mai mare număr de puncte reuşite vreodată, de un singur jucător, într-o dispută din postsezon. Totuşi Celtics, considerată una dintre cele mai bune echipe închegate vreodată, i-au eliminat atunci pe Bulls.

Jordan învaţă să îşi protejeze corpul iar în sezonul următor devine, din nou, cel mai bun marcator al ligii, de această dată cu o incredibilă medie de 37.1 puncte pe meci. Bulls ajung din nou în playoff însă tot Larry Bird şi compania îi elimină.

Primul three-peat

Anul 1991 avea să schimbe însă istoria formaţiei din „Windy City”. În finala conferinţei de est, Chicago mătură pe jos cu Detroit, 4-0 la general, iar „pistoanele” pleacă spre vestiare fără a le strânge mâna jucătorilor lui Phil Jackson, cel care era atunci antrenor. Toată lumea aştepta atunci un duel pe cinste în finală, între Michael şi „Magic” Johnson, însă Bulls i-au răpus uşor pe Lakers cu 4-1.

În următoarele două sezoane istoria avea să se repete, singurele variabile fiind echipele adverse şi jucătorii consideraţi drept principali adversari pentru Jordan. Mai întâi au fost Portland Trail Blazers şi Clyde Drexler, apoi Phoenix Suns şi Charles Barkley. Scorul la general a fost în ambele finale 4-2, în timp ce Jordan, la fel ca şi în 1991, avea să termine cu cea mai bună medie de puncte şi să primească trofeul MVP. Tot în această perioadă, mai precis în 1992, la Barcelona, Jordan a făcut parte şi din naţionala americană, intitulată „Dream-Team”.

Prima retragere

Pe 6 octombrie 1993, după ce tatăl său a fost împuşcat mortal, Jordan anunţă că nu mai are nici o motivaţie în lumea baschetului şi se retrage, preferând să îşi încerce norocul în sportul pe care James Jordan, părintele său, l-a adulat mereu, baseball-ul. A primit un contract la Chicago White Sox, echipă patronată de Jerry Reinsdorf, adică cel care deţine şi Chicago Bulls, acesta plătindu-i exact salariul pe care îl avea la echipa de baschet. Nu a fost să fie. Prestaţiile sale erau din ce în ce mai slabe şi în cele din urmă a fost trimis la o grupare satelit, Birmingham Barons. După această perioadă de chin, pe 18 martie 1995, anunţă că revine în NBA şi după doar câteva zile înscrie 55 de puncte la Madison Square Garden, record care a rezistat până de curând, când Kobe Bryant a marcat 61. Îi duce pe „tauri” până în finala conferinţei însă se recunoaşte învins în faţa „găştii nebune” de la Orlando Magic, la care jucau „Penny” Hardaway şi Shaquille ONeal.

Al doilea three-peat

Următorii trei ani aveau să fie la discreţia „taurilor”, iar Jordan a primit de fiecare dată trofeul MVP pentru prestaţia din ultimul act al competiţiei. Apoi s-a retras, pe 13 inauarie 1999, moment în care până şi preşedintele Statelor Unite, Bill Clinton la acea vreme, a simţit nevoia să convoace o conferinţa de presă în care să îi aducă un tribut marelui jucător. A revenit în 2001 şi a jucat până în 2003 pentru Washington Wizzards. Nu i-a dus însă niciodată pe „vrăjitori” până în playoff, după care a preferat să agaţe ghetele în cui pentru ultima dată. În enciclopedia NBA, prima frază care apare în dreptul lui MJ este: „a fost cel mai mare baschetbalist al tuturor timpurilor”.

Carte de vizită:

– născut pe 17 februarie 1963 în Brooklyn, New York
– 14 sezoane în NBA, 12 la Chicago, 2 la Washington
– şase titluri NBA, toate cu Chicago Bulls
– de şase ori MVP al finalei NBA
– de cinci ori MVP al sezonului regulat
– 14 selecţii în All Star Game (de trei ori MVP)
– dublu campion olimpic cu naţionala SUA, în 1984 şi 1992

Stiri recente

FCSB anunţă că azi vor fi puse în vânzare biletele pentru meciul cu PAOK, din Liga Europa. Preţurile tichetelor

FCSB a anunţat că biletele pentru partida cu echipa lui Răzvan Lucescu, PAOK Salonic, din play-off-ul Ligii Europa, vor...