UNIREA URZICENI/ Minunea dintre ciulinii Baraganului

0
94

Dan Petrescu a făcut la Urziceni o echipă după chipul şi asemănarea sa. A pus în munca lui toată experienţa acumulată în sute de meciuri în Premier League şi pentru echipa naţională, cu o meticulozitate ieşită din comun. La Urziceni, până şi logo-ul clubului aduce cu emblema lui Chelsea. Modelul este clar, iar rezultatele fac comparaţia, respectând proporţiile, extrem de îndreptăţită. Între ciulinii Bărăganului, “Bursucul” a sădit seminţele performanţei

Unirea este o echipă atipică în peisajul Ligii I. O echipă care s-a jucat cu proporţiile până le-a răsturnat. Urziceniul are 17.000 de suflete, cam de 100 de ori mai puţin decât Bucureştiul, iar pe stadionul urbei, unul de 8000 de locuri, intră jumătate de oraş. Alegerea Urziceniului pentru a construi o formaţie de tip nou pe fundaţii vechi, pare, privind retrospectiv, o idee de geniu. Pentru că departe de forfota bucureşteană logodită cu scandalul, performanţei i s-a permis să se dezvolte nestingherită.

Dar, vorba unui proverb românesc, cel care sfinţeşte locul este omul. La Urziceni, principiul îşi găseşte deplina acoperire. Acum şapte ani, pe atunci a treia divizionară a fost preluată de un sponsor nou, Valahorum SA, firmă specializată în construcţii şi amenajări. Conducerea administrativă şi tehnică a fost complet schimbată, fiind demarate în acelaşi timp investiţiile în infrastructura stadionului. Suflul cel nou s-a făcut simţit instantaneu. La capătul stagiunii următoare, Unirea promova pentru prima dată în istorie în Divizia B. Proximitatea primului eşalon a sporit ambiţiile clubului ialomiţean. După doi ani în care a învăţat mersul lucrurilor în liga secundă, Urziceniul şi-a îndeplinit marele obiectiv: accederea în elita fotbalului românesc.

Au semănat bine

Ajunsă pe prima scenă, formaţia patronată de Dumitru Bucşaru n-a acuzat nici un moment complexul “provincialei”, cu care se confruntă aproape fără excepţie nou-promovatele. Spre marele merit al conducătorilor, s-a continuat creşterea în tihnă a unui grup de jucători valoroşi prin ceea ce formau împreună, mai mult decât la nivel individual. Această politică a fost cea care, treptat, i-a oferit Unirii ascendentul în faţa granzilor din Capitală. În timp ce Rapid, Steaua şi Dinamo cumpărau un jucător urmărit pe DVD cu 2-3 milioane de euro, pentru ca apoi să îl trimită cu scandal la echipa a doua, ialomiţenii au făcut exact contrariul. Au transferat pe bani puţini fotbalişti de certă calitate, precum Galamaz sau Arlauskis, dar fără salarii exagerate şi, mai important, veniţi cu sufletul să ajute “familia” de la Urziceni.

Arhitectul Petrescu

Atragerea lui Dan Petrescu pe banca Unirii, în 2006, avea să se dovedească momentul de cotitură în viaţa clubului din Urziceni .”Bursucul” mai făcuse minuni la o echipă liliputană, Sportul Studenţesc, punând în practică experienţa lui prodigioasă ca jucător în cel mai bun campionat din lume, Premier League. Capabil să îşi mobilizeze elevii prin discursuri simple, exigent la antrenamente şi vulcanic în timpul meciurilor, Petrescu le-a dat fotbaliştilor un exemplu de abnegaţie, cucerind vestiarul. Un vestiar în care domneşte o disciplină perfectă. Spre deosebire de adversarele de campionat, Urziceniul nu le dă de scris tabloidelor, dar, şi aici îl contrazic pe Dănuţ Lupu, le-a dat de scris tone publicaţiilor sportive adevărate.

Triumful bunului simţ

Dincolo de a fi o minune de-o vară, Urziceniul a crescut cu paşi mici dar fermi. La sezonul de debut în Liga I, a terminat pe poziţia a zecea. A doua stagiune a adus explozia “urzicilor”, care au încheiat pe locul cinci şi au ajuns până în finala Cupei, pierdută în compania campioanei CFR Cluj. Apoi, în toamnă, egalul smuls lui Hamburg pe impozanta “AOL Arena” a făcut lumea să vorbească despre minunea din Bărăgan. Acum, la doar al treilea an la înălţime, Unirea a realizat cea mai mare surpriză din istoria recentă a fotbalului românesc. Titlul “furat” lui Dinamo şi Timişoara adevereşte zicala că atunci când două îşi scot ochii pe la televiziuni şi prin tribunale, a treia, inteligentă, va culege roadele discordiei. Până la urmă, triumful Unirii Urziceni este triumful bunului simţ.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here