Un zambet de milioane

Raluca Arvat a fost prima femeie din România care a reuşit să se afirme pe micile ecrane în postura de prezentatoare a unui buletin de ştiri sportive. Totul graţie unui apariţii scenice plăcute, a unui zîmbet unic, dar şi a profesionalismului de care a dat mereu dovadă.
Am început să lucreze în mass-media în 1994, la Braşov, la un ziar, unde a fost reporter şi redactor. A lucrat apoi într-o televiziune locală, de unde a ajuns în iulie 2000 la departamentul SPORT de la PRO TV.

Reporter: Ce visai să devii cînd erai mică?
Raluca Arvat: Cînd eram mică de tot, spuneam că mă fac şoferistă. Apoi voiam să urmez facultatea de şefi… după care m-am făcut şefenic, pentru că auzisem eu undeva că „şef e Nicu” şi eu am zis că trebuie să fie o profesie interesantă, dacă începe cu şef… La un moment dat mă visam şi spion, că-mi plăcea Mata Hari…Şi m-am mai făcut şi astronaut, şi scafandru, dar asta prin şcoala generală. Am coborît cu picioarele pe pămînt abia prin clasa a X-a cînd am decis să mă fac ziaristă.
Reporter: Cum de ai ales sportul în defavoarea altor genuri de emisiuni mult mai feminine?
RL: Moştenire de la tata, care era mare consumator de sport. Normal că de baza era fotbalul, aşa că am căscat şi eu gura la multe meciuri, dar singurul de care îmi aduc aminte mai bine este finala Cupei Campionilor Europeni din 86, cînd Steaua a luat trofeul după acel meci incredibil de la Sevilla.
Reporter: Ai lansat o modă în ştirile sportive. Sînt femeile mai potrivite ca bărbaţii pentru rolul de prezentator?
RL: Trebuia să deschidă cineva drumul acesta şi la noi, doar sînt atîtea femei care fac sport la cel mai înalt nivel. N-a fost uşor la început, românul e destul de conservator în anumite privinţe, dar pînă la urmă am reusit să topesc gheaţa. Cred în continuare că femeile şi bărbaţii sînt la fel de buni în acest domeniu, dar fiecare are atuurile lui…
Reporter: Mulţi spun că eşti singura prezentatoare care are şi cunoştinţe despre sport, nu doar arată bine. Cum comentezi acest lucru?
RL: Cel mai frumos e atunci cînd te apreciază cineva şi te laudă, nu cînd o faci singur, mergînd pe principiul „laudă-mă gură, că-ţi dau prăjitură”.
Reporter: Fotbaliştii români au deseori relaţii cu vedete din showbizz. Te-a sunat cineva să te întîlneşti cu el, cum ai reacţionat?
RL: Păi şi iubitul meu Dragoş e fotbalist, dar numai la jocurile pe calculator (rîde).
Reporter: Ai fost votată în topul celor mai drăguţe femei din România. Cît contează aspectul fizic pentru a reuşi în carieră?
RL: Trebuie să fie un echilibru între estetic şi profesional. Aş spune că prezentatorul de ştiri trebuie să fie bine pregătit profesional şi mai degrabă cald şi expresiv, decît frumos de să pice.
Reporter: Este zîmbetul Ralucăi Arvat un brand asemenea celui al domnului Iliescu…?
RL: Nu! Dar aş putea să o întreb pe mama… Glumesc, aşa am fost mereu, cu gura pînă la urechi, dar doar atunci cînd am motive. Sînt un om vesel, pentru că atunci cînd găseşti resurse să rîzi, treci mai uşor peste probleme, care apar oricum vrei-nu vrei.
Reporter: în Italia, femeile moderează şi emisiuni cu tematică sportivă. Te-ai gîndit să lucrezi şi la aşa ceva, cu excepţia ştirilor şi a proiectului „Stele verzi”?
RL: De gîndit, m-am gîndit eu, dar deocamdată sînt doar idei în capul meu, n-am aşezat nimic pe hîrtie concret. Dar să nu uităm că italienii sînt cu cel puţin zece ani înaintea noastră în toate domeniile. O să vină timpul şi pentru aşa ceva.
Reporter: Ce alegi între o piesă de teatru, un spectacol muzical, o călătorie şi un meci de fotbal?
RL: Pe toate, pentru că fiecare sînt interesante în felul lor. Mă străduiesc să-mi planific în aşa fel programul încît să le pot face pe toate.