SPECIAL / Capitala de la Rasarit

în „Ţara soarelui răsare”, aşa cum mai este cunoscută Japonia în lumea largă, Tokyo este „capitala de la est”, în opoziţie cu Kyoto, vechea capitală imperială pînă în 1868. într-o împărăţie existînd în arhipelagul nipon de foarte multe secole, istoria capitalei sale nu poate fi decît la fel de îndelungată şi pasionantă.

De la Edo, la Tokyo

După marea bătălie de la Sekigahara, din anul 1600, învingătorul – Ieyasu Tokugawa – a devenit shogun şi a transformat micul sat Endo („poarta rîului”) în capitală militară şi administrativă, păstrînd pentru Kyoto rolul de capitală oficială şi rezidenţă a împăratului, cu puteri mult reduse faţă de cele recunoscute pînă atunci. Aşa a început, în pragul secolului al XVII-lea, „era Endo” sau „era shogunilor”. Imperiul a continuat să existe pînă în zilele noastre.
Un incendiu devastator a distrus noua capitală în 1657, ucigînd peste 100.000 de oameni. Endo a mers însă mai departe, suportînd şi marele cutremur din 1855, pentru a putea deveni, 13 ani mai tîrziu, adevărata capitală, preluînd toate atributele specifice acesteia. Din septembrie 1868 oraşul poartă şi numele de Tokyo.
Istoria sa este una zbuciumată, marcată, înainte de toate, de „bolile” care macină întreg arhipelagul nipon: seismicitatea cronică, de multe ori foarte violentă, şi faimoasele taifunuri care devastează periodic zonele de coastă. Ultima mişcare telurică, avînd o magnitudine de 7,9 grade Richter, a distrus oraşul aproape în totalitate în 1923, omorînd 143.000 de persoane. A fost semnalul care a declanşat lupta arhitecţilor şi constructorilor japonezi pentru găsirea soluţiilor de supravieţuire a capitalei în faţa ostilităţii naturii. Dar bazele conceptului metropolei moderne de astăzi a fost creat după bombardamentele americane asupra oraşului, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Tradiţional şi modern

Asemenea spiritului japonez, care a evoluat de la prizonieratul orb al conceptelor medievale pînă la „foamea” de instruire, deschidere şi cunoaştere de astăzi, capitala celui mai vechi imperiu din lume s-a dezvoltat şi ea în aceeaşi direcţie, fiind astăzi un amestec între tradiţional şi modern de un bun gust desăvîrşit.
Depun mărturie în acest sens palatul imperial Kokyo, sanctuarele Meiji Jingu şi Yasukuni, pe de o parte, primăria, catedrala Sfînta Maria sau celebrul Turn al televiziunii, mai înalt decît Tour Eiffel, pe de altă parte.
în 2005, Tokyo avea o populaţie de 12,5 milioane de locuitori, dar aceştia reprezintă doar un sfert din aglomerarea urbană – cea mai mare cunoscută pe Mapamond – alcătuită împreună cu prefecturile Chiba, Saitama şi Kanagawa. Din acest motiv, capitala Japoniei este cel mai scump oraş din lume. Un metru pătrat construit în Gaiza, marele centru comercial şi de afaceri din Tokyo, poate fi cumpărat cu cel puţin 100.000 de dolari!
Capitala niponă este înfrăţită cu cele mai mari metropole ale lumii: Paris, Londra, New York, Beijing, Moscova, Cairo, Sao Paulo, Berlin, Jakarta, Seul, întreţinînd strînse legături comerciale, politice, culturale şi sportive cu toate naţiunile Terrei.

Sportul, la mare preţ

Recunoscut astăzi mai mult pentru organizarea între anii 1980 şi 2001 a Cupei Intercontinentale (Toyota Cup), Tokyo a fost gazdă primitoare pentru numeroase competiţii internaţionale de mare anvergură. Inaugurat în 1958 cu ocazia Jocurilor asiatice, Stadionul Naţional a rămas martor al tuturor finalelor Toyota Cup – printre care şi cea din decembrie 1986, în care Steaua a întîlnit pe River Plate -, al celei de a treia ediţii a Campionatului Mondial de atletism (1991) şi, mai ales, al întrecerilor Jocurilor Olimpice din anul 1964.
Ediţia cu numărul XVIII a JO moderne reprezintă evenimentul sportiv major care a marcat existenţa unei capitale ai cărei locuitori au un apetit şi o dragoste aparte pentru ceea ce înseamnă fenomenul sportiv în general.
Atunci, în 1964, JO de vară au adus în capitala Japoniei reprezentanţii sportivi a 93 de ţări. în mod simbolic, flacăra olimpică de pe Stadionul Naţional a fost aprinsă de Yoshinori Sakaï, un tînăr născut pe 6 august 1945, ziua în care asupra Hiroshimei a fost lansată prima bombă atomică din istoria omenirii. între 10 şi 24 octombrie (zilele în care au avut loc ceremoniile de deschidere, respectiv închidere), 5.150 de sportivi s-au întrecut în cadrul a 19 discipline, la un total de 163 de probe. Pentru România, situată pe locul al XIV-lea în clasamentul final al medaliilor, Tokyo a însemnat, în mod deosebit, reeditarea victoriei olimpice obţinută de Iolanda Balaş la Roma şi medalia de aur la aruncarea suliţei, cîştigată de o elevă în vîrstă de doar 17 ani, numită Mihaela Peneş. Un nume de care japonezii îşi mai aduc aminte şi astăzi, pentru că marea favorită a probei, rusoaica Elena Gorşakova, s-a tuns chilug din cauza înfrîngerii!