SPECIAL / Blaturile de altadata

Blat (1) = Foaie de aluat special preparată pentru tort
Blat (2) = a călători pe blat sau a face blatul, se spune despre cineva care călătoreşte fără bilet sau abonament într-un mijloc de transport

Acestea sînt singurele explicaţii pe care DEX-ul le acordă cuvîntului blat. Oamenii de fotbal din România i-au mai dat un sens, acela de meciuri aranjate sau, aşa cum le place lor să spună, jocuri strategice. Dacă s-ar fi făcut o statistică a blaturilor din fotbalul mondial, ţara noastră ar fi ocupat, cu siguranţă, o poziţie fruntaşă. Cum falsurile sînt puse la zid în lumea civilizată, chiar dacă nici acolo nu au fost eradicate, blaturile mioritice au avut ceva aparte. în primul rînd o reţetă proprie, în genul celei inventate de mama vitregă a Albei ca Zăpada din celebra poveste. Başkanii din fotbalul românesc au făcut acelaşi lucru, pentru că oglinda fermecată le spunea verde în faţă că fotbalul este mai frumos fără ei. împărăteasa cea rea a omorît-o pe Alba ca Zăpada. Ai noştri ne-au ucis fotbalul. în poveste, prinţul o salvează pe Alba ca Zăpada, care îşi revine miraculos. Ca o coincidenţă fericită, fotbalul românesc s-a trezit şi el din somn. Nu cu un sărut, ci după o mulţime de scandaluri şi după o judecată dreaptă. Mama vitregă a fotbalului românesc încă mai trăieşte, sub diverse forme. în fruntea Ligii, în fruntea cluburilor. Mersul istoriei însă i-a obligat să renunţe, măcar în parte, la îndeletnicirile care au dus de rîpă fotbalul.

Istoria aranjamentelor

„Blaturile au existat, există şi vor exista mereu”, filosofa unul dintre „vizionarii” fotbalului de la noi. Aranjamente s-au făcut inclusiv pe vremea fotbalului romantic. Rapidul a cîştigat primul titlu din istorie în 67, la Ploieşti, pentru că fotbaliştii Petrolului nu doreau ca Dinamo să fie prima. La începutul anilor 80, Viitorul Scorniceşti dădea o nouă definiţie blaturilor, după ce promova, fără staţie în Divizia A. Granzii Steaua şi Dinamo îşi făceau şi ei jocurile. Ceea ce s-a întîmplat după 1990 a întrecut însă orice măsură. Aşa-zisa democraţie a adus în cătarea opiniei publice tot soiul de indivizi, autointitulaţi investitori, care şi-au legat numele de echipele de fotbal în primul rînd pentru imagine şi pentru a-şi spăla banii proveniţi din afaceri necurate. Fotbalul românesc a ajuns în scurt timp o afacere a acestor ciocoi de modă nouă. în haosul creat au intrat, cu voie sau fără voie, jucători, antrenori, arbitri, impresari şi chiar ziarişti. Rezultatul a fost unul tragic. Lumea a fugit de pe stadioane, iar echipele româneşti de club făceau figuraţie în primele tururi ale cupelor europene. Ca în orice situaţie, au existat şi excepţii.

Momentul Zero sau „0”!

Scîrbiţi de propriile mîrşăvii, preşedinţii de cluburi din primul eşalon s-au întîlnit acum cîţiva ani pentru a renegocia noua ordine a fotbalului românesc. După acuzaţii dintre cele mai grave, ameninţări şi înjurături, toţi şi-au dat mîna în cel mai pur stil mafiot. Au numit întîlnirea „Momentul Zero”. Şi tot în stil sicilian, pactul a fost încălcat la prima ocazie. Fotbalul românesc a trecut cu succes peste chimioterapia la care a fost supus. Acum îşi revine. Ieşim în Europa ca nişte domnişoare atrăgătoare, după care bărbaţii întorc capul. Doar naţionala pare înţepenită în propriile slăbiciuni, dar acolo este deja o altă poveste. Mai sînt sau nu blaturi în fotbalul românesc? Este întrebarea care ne chinuie pe toţi. Răspunsul ar putea fi acelaşi amintit ceva mai sus: „Au fost, sînt şi vor fi”.

Adi Dobre