SPECIAL/ Anglia nu crede in lacrimi

Dumnezeu nu numai că a salvat regina, aşa cum spune imnul englezilor, dar i-a mai şi adăugat o perlă pe coroană: Premier League, ajunsă ea însăşi regina Europei şi a lumii

Când patru echipe engleze, practic toate reprezentantele Albionului în Liga Campionilor, ajung între primele opt formaţii ale continentului, se naşte inevitabil întrebarea: „Cum a fost posibil”? Supremaţia insularilor este cu atât mai izbitoare, cu cât campionatele care făceau legea în anii ’90 şi la începutul mileniului, în speţă Serie A şi Primera Division, îşi ling rănile. Italienii, abonaţi la finală cu regularitate, au părăsit de braţ Liga Campionilor în 2008/2009 încă din optimi, drama întregindu-se şi în Cupa UEFA, acolo unde regăsim în sferturi doar un club din cinci – Udinese, genul de excepţie care confirmă regula. AC Milan, Sampdoria, Fiorentina, au ieşit din 16-imi, Napoli nici nu a pătruns în grupe!

Spania, deşi se menţine al doilea campionat al Europei, nu stă nici ea pe un pat de trandafiri, ci mai degrabă de ghimpi. Finala de la Glasgow decisă de bijuteria lui Zidane a fost pe drept cuvânt momentul când castelele din Spania şi-au dezvăluit inconsistenţa. Sigur, a mai fost momentul Barcelona 2006, însă ibericii şi-au pierdut peste noapte rolul de putere dominantă. Acum, mai au doar două echipe în sferturile Ligii, iar în cele ale Cupei UEFA nici una!

De la Big Four la Fab Four

Spre comparaţie, în ultimii cinci ani Premier League a avut două sezoane consecutiv trei semifinaliste (!) în Champions League (în 2006/2007 şi 2007/2008 – de fiecare dată Chelsea, Liverpool, Manchester United). Insolit este că a patra reprezentantă a Big Four – Arsenal, a mers în unica ei finală în competiţie exact când a fost singura echipă engleză în 2005/2006. Acum, acelaşi Big Four a pus ochii pe finala de la Roma. De fapt, Big Four e un termen impropriu – ar trebui să începem să îi spunem Fab Four (n.r. – Cvartetul Fabulos, porecla dată trupei Beatles, originară, poate nu întâmplător, din Liverpool).

Zmeu cu trei capete, nu Nessie

Britanicii au o mitologie bogată, dar la nivel fotbalistic Premier League trebuie mai degrabă asemănată cu zmeul cu trei capete, nu cu monstrul din Loch Ness. Şi asta pentru că atunci când i-a fost tăiat un cap, i-au crescut mai multe la loc. Exemplul cel mai elocvent şi una dintre explicaţiile actualei hegemonii: drama de la Heysel.

Blocada continentală

După tragedia de la finala Cupei Campionilor din 1985 (Liverpool – Juventus), UEFA a tăiat în carne vie şi i-a exclus pe englezi, etichetaţi huligani şi unicii vinovaţi de producerea masacrului, pe cinci ani din competiţiile europene (şapte în cazul „cormoranilor”). Obligaţi să stea acasă şi să se joace cuminţi în ploaie, insularii şi-au făcut lecţiile între 1986 şi 1990. Cum au primit din nou viza de intrare în Europa, au şi făcut prima captură: Cupa Cupelor, adusă acasă de Man. United în 1991. Chiar şi în condiţiile „blocadei continentale”, cluburile engleze au adunat unsprezece trofee în Liga Campionilor, la egalitate cu Spania şi Italia, şi au, cu cele din Cupa UEFA şi Cupa Cupelor, 29 de succese, unul mai mult decât cluburile italiene şi spaniole.

Cupa Campionilor Europeni / Liga Campionilor
Istoria se repetă

Actuala dominaţie a cluburilor engleze în competiţia de top a Europei pare copia la indigo a celei din ’75-’85. Dar să urmărim cronologia. La treisprezece ani după debutul CCE în 1955, Manchester s-a încoronat regina continentului în 1968, pe Wembley, 4-1 cu Benfica prin golurile lui Bobby Charlton, Kidd şi George Best. Următoarea formaţie engleză ajunsă în finală a fost Leeds United în 1975, învinsă de Bayern cu 2-0. Nebunia a început în 1977, când primul triumf al lui Liverpool (vs. Borussia Monchengladbach) a declanşat o dominaţie pe şase ani a englezilor în Cupa Campionilor. „The Reds” şi-au apărat cu succes trofeul un an mai târziu, 1-0 cu FC Bruges. „Dubla” lui Liverpool a fost imitată de Nottingham Forest, care a trecut în 1979 de Malmo iar în 1980 de SV Hamburg. În 1981, Liverpool a luat a treia Cupă în patru ani, învinsa ei fiind Real Madrid. Remarcabilul ciclu a fost încheiat de Aston Villa în 1982, 1-0 în finala cu Bayern Munchen.

După o pauză de un an întreruptă de Hamburg, în 1984 Liverpool a obţinut al patrulea trofeu, prin victoria asupra Romei chiar lângă Colosseum. După tragedia de la Heysel, când huliganii englezi au provocat moartea a 39 de fani, majoritatea italieni, hegemonia engleză a fost întreruptă. Cinci ani de arest la domiciliu şi încă zece de refacere au fost necesari până la primul trofeu de anvergură, Liga Campionilor luată de „Diavolii Roşii” în 1999. Peste şase ani, Liverpool a dat tonul noii dominaţii, revenind de la 0-3 cu Milan în finala de la Istanbul. În 2006, Arsenal a pierdut finala cu Barca, iar în 2007 a venit eşecul „cormoranilor” cu aceeaşi Milan. În fine, anul trecut am asistat la Moscova la prima finală 100% englezească în Liga Campionilor, cu United triumfătoare la penalty-uri contra lui Chelsea.

Cupa Oraşelor-Târguri / Cupa UEFA
Un nou ciclu victorios

Prima echipă din Anglia care a atins finala Cupei Oraşelor-Târguri a fost un team londonez mixt, învins de Barca în 1960. În continuare, Birmingham City a pierdut şi ea două finale, cu Barcelona şi ulterior cu Valencia. Primul triumf englezesc în competiţie i-a revenit lui Leeds în 1968. Ca şi în CCE mai târziu, şi acesta a fost un fel de declanşator, „păunilor” urmându-le alte cinci succese made in England: Newcastle, Arsenal, din nou Leeds, Tottenham (în prima finală 100% englezească cu Wolverhampton) şi Liverpool. 1981 a fost anul lui Ipswich, iar în 1984 Spurs au bifat al doilea trofeu. După Heysel, a fost nevoie de 15 ani pentru ca Arsenal să ajungă în finala pierdută cu Galata lui Hagi şi Popescu. Anul următor, Liverpool învingea pe Contra şi Alaves. Mai recent, Middlesbrough a pierdut ruşinos finala cu FC Sevilla în 2006.

Cupa Cupelor
Octupleţi englezi

Şi pe a treia competiţie a continentului, acum arhivată de UEFA, englezii şi-au lăsat amprenta, cu opt trofee cucerite. Tottenham a deschis calea, 5-1 în finala cu Atletico Madrid în 1963. După doi ani a imitat-o West Ham, iar Manchester City a pus mâna pe medaliile de aur în 1970. Serie formidabilă a englezilor a fost prelungită de Chelsea, învingătoarea Realului în 1971. Cel din urmă trofeu pre-Heysel a fost opera lui Everton, iar în 1991 United a anunţat renaşterea Angliei învingând Barca în finală. Arsenal (1994) şi Chelsea (cu Petrescu titular, 1998) au fost ultimele echipe din Albion care au ridicat trofeul.

5 motive pentru dominaţia Premier League

1. BANII
Englezii ştiu să se vândă. 1.7 miliarde de euro au fost plătite pe drepturile TV pentru Premier League în intervalul 2007-2010. Componentele Big Four figurează între primele şapte cele mai bogate echipe din lume. Miliardarii se bat să cumpere cluburile din Albion.

2. Stabilitatea managerială
Alex Ferguson este de 23 de ani la Manchester United. Arsene Wenger antrenează Arsenal de 13 ani. Rafa Benitez are cinci ani pe „Anfield Road” şi şi-a prelungit recent contractul până în 2014.

3. Politica de transferuri
La crearea Premier League în 1992-1993, doar unsprezece fotbalişti străini au evoluat în etapa inaugurală. Acum minoritari sunt englezii, străinii de top fac legea, iar FIFA vrea să introducă regula 6+5.

4. Investiţiile în infrastructură
Cluburile deţin proprietatea stadioanelor, arene noi se construiesc constant şi generează mulţi bani din bilete şi sponsorizare.

5. Criza adversarilor
Italienii au fost afectaţi în ultimii ani de scandalul Calciopoli şi de probleme financiare, iar în Spania cluburile mari sunt afectate de instabilitate şi inconsistenţă.

Succese englezeşti în Europa

1963  Tottenham Hotspur  Cupa Cupelor
1965  West Ham United  Cupa Cupelor
1968  Manchester United  Cupa Campionilor
Leeds United  Cupa UEFA
1969  Newcastle United  Cupa UEFA
1970  Arsenal  Cupa UEFA
Manchester City  Cupa Cupelor
1971  Leeds United  Cupa UEFA
Chelsea  Cupa Cupelor
1972  Tottenham Hotspur  Cupa UEFA
1973  Liverpool  Cupa UEFA
1976  Liverpool  Cupa UEFA
1977  Liverpool  Cupa Campionilor
1978  Liverpool  Cupa Campionilor
1979  Nottingham Forest  Cupa Campionilor
1980  Nottingham Forest  Cupa Campionilor
1981  Liverpool  Cupa Campionilor
Ipswich Town  Cupa UEFA
1982  Aston Villa  Cupa Campionilor
1984  Liverpool  Cupa Campionilor
Tottenham Hotspur  Cupa UEFA
1985  Everton  Cupa Cupelor
’86-’90  Anglia exclusă din Europa
1991  Manchester United  Cupa Cupelor
1994  Arsenal  Cupa Cupelor
1998  Chelsea  Cupa Cupelor
1999  Manchester United  Liga Campionilor
2001  Liverpool  Cupa UEFA
2005  Liverpool  Liga Campionilor
2008  Manchester United  Liga Campionilor

CITATE

„Italienii au ieşit din Europa din cauza crizei economice. Acum zece ani făceam mai mulţi bani decât spaniolii şi englezii – şi dominam continentul”

„În 1990, când Barcelona s-a interesat de Van Basten, Milan făcea mai mulţi bani decât catalanii. Dacă situaţia s-ar repeta, l-am pierde pe Marco”
Adriano Galliani, vice-preşedinte AC Milan

„Ştiu că dominaţia Angliei deranjează, dar cei care ridică standardele ar trebui admiraţi şi copiaţi, nu să atragă invidie”
Arsene Wenger, manager Arsenal