Nu doar pentru gentlemeni

Deşi este socotit un sport eminamente al bărbaţilor, rugby-ul îşi găseşte treptat tot mai mulţi adepţi în rîndul reprezentantelor sexului frumos din ţara noastră. Rugby-ul feminin are o istorie recentă în România, dar deja rezultatele au început să apară. Anul trecut, la doar cîteva luni după ce a luat fiinţă, naţionala de rugby în 7 a scris istorie, reuşind să cîştige primul turneu internaţional unde a participat, adjudecîndu- şi apoi fără drept de apel şi campionatul european, seria B.

Cu toate că în România nu exista un campionat pentru echipele feminine de rugby în 15, ci doar în 7, în urma rezultatelor bune obţinute la nivel mondial de naţionala de rugby în 7, oficialii FRR au hotărît înfiinţarea unei astfel de echipe, care va fi prezentă în Belgia, pe 10 – 15 aprilie, la calificările seriei B pentru campionatul mondial. „Stejăriţele” vor întîlni în grupe Serbia, Luxemburg şi naţionala ţării gazdă. O grămadă de greutăţi Rugby-ul feminin nu beneficiază încă la nivel naţional de un suport financiar pe măsura rezultatelor. Există doar şapte echipe (Venus Piatra-Neamţ, Paşcani, Unirea Iaşi, Litoral Mangalia, Select Bucureşti, Progresul Bucureşti şi Sportul Ciorogîrla), iar jucătoarele au diverse slujbe pentru a se putea întreţine. Recompensele financiare sînt rare şi doar cu ocazii nament înaintea CE s-a desfăşurat la Gura Humorului, fetele cîştigînd chiar şi cîteva amicale cu juniorii unor formaţii masculine din zonă. Problemele nu lipsesc însă nici aici, dubla campioană naţională Venus Piatra-Neamţ fiind nevoită să joace meciurile de acasă la Paşcani, în lipsa unui teren propriu cu dimensiuni regulamentare. „Nu există nici o diferenţă majoră între rugby-ul feminin şi cel masculin. Nu se poate vorbi despre două sporturi aparte. Băieţii au mai multă forţă, dar noi fetele sîntem mai ambiţioase şi avem mult entuziasm”, explică căpitanul naţionalei, Carmen Humă. O „stejăriţă” de fier Ajunsă la 29 de ani, Carmen Humă este una din pionierele rugby- ului feminin în România. S-a apucat întîmplător de sportul cu balonul oval pe cînd avea 18 ani. „M-a adus la teren o prietenă care juca rugby. Deşi habar nu aveam de acest sport, m-a atras instantaneu spiritul de luptă al fetelor. Era o noutate absolută la acea vreme şi puţini ştiau că există rugby feminin în România.

Cu toate acestea, văzînd cît de mult îmi place, prietenii nu au făcut mişto de mine şi m-au încurajat să merg mai departe”, explică decanul de vîrstă al „stejăriţelor”. Jucătoare şi antrenoare la campioana en titre, Venus Piatra Neamţ, Carmen Humă evoluează pe unul dintre cele mai dificile posturi, cel de pilier. Fizicul impresionant (74 kg, 1,68 m) o ajută totuşi să fie pilonul pe care se sprijină grămada. De altfel, Carmen recunoaşte că este o mare admiratoare a colosului Petru Bălan, omonimul său din naţionala masculină. „În grămadă este cea mai grea muncă şi o zic în cunoştinţă de cauză. În general, mă uit la majoritatea meciurilor băieţilor şi încerc să mai fur din tainele meseriei. Le urez succes la Cupa Mondială din Franţa, pentru că vor avea meciuri dificile. Sper ca în viitor să ne apropiem de performanţele lor şi să ajungem şi noi la Cupa Mondială”, a conchis Carmen Humă.speciale. Este de ajuns poate să precizăm că pentru cîştigarea în 2006 a CE din Franţa, seria B, tricolorele au primit fiecare „fabuloasa” sumă de 200 de euro. Leagănul rugby-ului feminin este în Moldova, nu mai puţin de 26 dintre cele 30 de jucătoare deplasate la CE din Belgia fiind născute în regiune.

Continuarea in SportMagazin powered by Kicker de luni 2 aprilie 2007