MARI RIVALITATI/ Muhammad Ali versus Joe Frazier

Lumea boxului este una fascinantă, plină de rivalitate, însă duelul dintre Muhammad Ali şi Joe Frazier este unul unic, ce a ţinut capul de afiş al sportului mondial în anii 70

17 ianuarie 1942 este o dată de referinţă pentru lumea boxului, ziua în care se naşte Cassius Clay, cel care avea să îşi schimbe ulterior numele în Muhammad Ali. Doi ani mai târziu, în Carolina de Sud, se naşte Joe Frazier, un alt om care avea să ajungă o figură legendară a pugilismului mondial. Primul devine campion olimpic la Roma, în 1960, pentru ca cel de-al doilea să izbutească aceeaşi performanţă patru ani mai târziu, la Tokyo. Imediat după acele performanţe, ei trec la profesionişti. De aici începe o rivalitate uriaşă, care a uluit o întreagă lume prin înverşunarea sa. O rivalitate între doi oameni care nu concepeau să piardă, nu puteau accepta înfrângerea.

Meciul secolului

Pe 8 martie 1971, la Madison Square Garden din New York, cei doi se întâlnesc pentru prima dată în ceea ce presa de peste ocean numeşte „meciul secolului”. La momentul întâlnirii, atât Muhammad Ali cât şi Joe Frazier erau neînvinşi. Ali venea după 31 de victorii dintre care 25 prin KO, în timp ce Frazier avea 26 de succese, 23 înainte de limită. Meciul punea la bătaie centurile WBA şi WBC la categoria grea, care îi aparţineau în momentul respectiv lui Joe Frazier, cel care le cucerise, cu patru luni în urmă, la Cobo Arena din Detroit, în faţa lui Bob Foster, prin KO în runda a doua. Ambii pugilişti aveau garantată pentru acel duel suma de 2.5 milioane de dolari, ceea ce în momentul respectiv reprezenta un record în lumea boxului profesionist.

Înaintea partidei se declanşează multe proteste din partea fanilor care află că nu vor putea urmări meciul din faţa micilor ecrane din cauză că drepturile de televizare fuseseră achiziţionate de un post cu circuit închis. În Madison Square Garden are loc o impresionantă desfăşurare a forţelor de ordine care să asigure securitatea, în condiţiile în care fanii erau împărţiţi între Ali şi Frazier. În plus trebuiau protejate celebrităţii precum Frank Sinatra sau Woody Allen, care nu puteau lipsi de la un asemenea eveniment.

Ali domină prima parte a meciului, însă, după trei reprize câştigate de acesta, Frazier revine şi preia controlul. La sfârşitul celei de-a 11-a runde partida este la egalitate, însă Frazier prinde o serie de lovituri care aproape că îl năucesc pe Ali. Acesta este la un pas să se prăbuşească la podea însă izbuteşte miraculos să rămână în picioare. În cele din urmă, campionul domină şi celelalte patru runde rămase până la sfârşit şi îşi păstrează centurile. Prima înfrângere la profesionişti pentru Muhammad Ali vine în urma unei decizii unanime din partea arbitrilor.

Runda a doua

Pe 28 ianuarie 1974, aceeaşi sală faimoasă din „capitala lumii”, New York, avea să găzduiască al doilea duel dintre cei doi pugilişti. Meciul în sine este considerat de specialiştii boxului drept cea mai neînsemnată partidă dintre cei doi, însă asta nu avea să schimbe cu nimic pasiunea şi dorinţa de victorie a celor doi. La momentul respectiv Joe Frazier îşi pierduse centurile WBA şi WBC după ce fusese învins cu un an în urmă de George Foreman, la Kingston, Jamaica, prin KO tehnic în runda a doua. Ali avea o „sete” uriaşă de revanşa după înfrângerea din 1971 şi îşi juca astfel ultima „carte” de a intra din nou în bătălia pentru cele două centuri şi titlul de campion absolut în boxul profesionist. Acesta este meciul la care Frank Lucas, probabil cel mai cunoscut dealer de droguri din SUA, a stat în loja oficială atrăgându-i astfel atenţia lui Bob Leuci, detectiv al NYPD, care ulterior avea să îl aresteze. Bătaia începuse însă înainte de partida propriu-zisă, în studiourile televiziunii ABC, acolo unde Ali l-a strâns de gât pe Frazier, ceea ce a declanşat un scandal „monstru” soldat cu amendarea ambilor pugilişti.

La Madison Square Garden, în faţa unei asistenţe care „ardea” să vadă marele duel, Ali îl zdruncină serios pe Frazier în runda secundă după care îl ţine la distanţă pe tot parcursul meciului prin directele sale. Cu toate că, de-a lungul bătăliei, Muhammad Ali îl loveşte constant prin lovituri interzise pe Joe Frazier în ceafă, arbitri nu dictează nicio sancţiune şi, în cele din urmă, Ali este declarat învingător prin decizie unanimă. Meciul va rămâne în istorie drept unul dintre cele mai controversate din istoria boxului.

Thriller-ul din Manila

După victoria din New York, Muhammad Ali câştigă centurile WBA şi WBC la Kinshasa, Republica Democrată Congo, după ce îl învinge prin KO, în runda a opta, pe George Foreman, cel care la ora meciului avea 40 de victorii şi nicio înfrângere. Ali are dreptul de a-şi alege adversarul în faţa căruia îşi va pune centurile la bătaie şi, bineînţeles, îl provoacă pe marele său rival, Joe Frazier, însă de data aceasta în Filipine, la Manila. „The Greatest” versus „Smokin Joe”, aceasta era „reţeta” unui meci perfect care să strângă în faţa televizoarelor sute de milioane de fani. Cu ajutorul preşedintelui filipinez, Ferdinand Marcos, promotorul Don King găseşte arena perfectă, Araneta Coliseum. „HBO” cumpără drepturile de televizare şi promovează evenimentul în întreaga lume, acesta devenind meciul cu cea mai mare audienţă până la momentul respectiv.

La ora locală 10.45, gongul sună pentru prima dată, decizia de a se lupta la o oră aşa matinală fiind luată la presiunea televiziunii. Cunoscând stilul lui Frazier, care avea mereu răbdare până a intra în luptă, Ali forţează încă de la început şi încearcă preţ de patru runde să îşi trimită adversarul la podea, lucru care însă nu se întâmplă. Frustrarea îşi face apariţia şi Ali începe să îl jignească pe Frazier, nevenindu-i să creadă că, în loc să se prăbuşească în urma loviturilor, acesta începe să atace. În runda a şasea „Smokin Joe” pare să preia controlul, iar înainte de repriza a şaptea Ali îi şopteşte la ureche acestuia: „mi-au spus că eşti terminat.” Răspunsul vine prompt: „te-au minţit.” Căldura din arenă devine insuportabilă, iar cel care se acomodează mai bine este Joe Frazier, cel care pare să impună ritmul, cel puţin până în runda cu numărul 11. Din acest moment „The Greatest” Ali revine la conducerea luptei şi în repriza a 13-a îi trimite un pumn lui Frazier care face ca proteza acestuia să zboare în tribune, ea nefiind înlocuită până la finalul rundei. Desfigurat şi sângerând vizibil, Frazier dă impresia că se află la capătul puterilor, însă, în ciuda faptului că antrenorul său, Eddie Futch, doreşte să oprească lupta, acesta îi spune: „îl vreau şefu” şi astfel primeşte aprobarea de a mai boxa încă o repriză. Ali este din ce în ce mai dominant şi, cu o rundă înainte de final, Futch decide să oprească meciul, în ciuda protestelor disperate ale lui Frazier care, deşi nu mai poate vedea aproape nimic, îşi doreşte să se bată în continuare. Ali este declarat câştigător, însă leşină la scurt timp după meci. În cele din urmă, „The Greatest” declară: „vă spun un lucru despre Joe Frazier. Este omul care scoate tot ce e mai bun din mine. Dumnezeu să îl binecuvânteze, este cel mai bun pugilist al tuturor timpurilor. După mine, evident. Niciodată n-am fost mai aproape de moarte decât astăzi.”

Ce a urmat? Ambii pugilişti aveau să fie introduşi în „Hall of Fame”-ul boxului ulterior. În 1999, ESPN a declarat lupta de la Manila drept al cincilea eveniment sportiv al tuturor timpurilor. La Manila există acum un centru comercial intitulat după numele marelui campion, „Ali Mall”, iar Sylvester Stalone a declarat că filmul Rocky, câştigător al premiului Oscar în 1976, a fost inspirat de lupta dintre Ali şi Frazier. Asta a însemnat rivalitatea dintre „The Greatest” şi „Smokin Joe”: mulţi pumni, dăruire până aproape de moarte şi, în ciuda aparenţelor, mult, foarte mult respect.