MARI RIVALITATI ALE SPORTULUI/ Rapid versus Dinamo

Voleiul românesc nu mai prezintă un interes major în ziua de azi. În anii 60 însă Rapid şi Dinamo erau echipele care speriau Europa. Ne amintim astăzi de acele vremuri prin ochii profesorului Costinel Stan, un simbol al sportului jucat peste fileu

Într-o vreme în care sportul, indiferent de numele lui, era la putere în România, aceea când cluburile, maşinile de fiţe şi restaurantele de cinci stele nu reprezentau principalele puncte de atracţie pentru români, o ieşire la un meci de volei însemna un prilej de sărbătoare. Pe atunci, Rapid şi Dinamo erau cele două echipe care se luptau, an de an, pentru cucerirea celui mai important titlu continental, Cupa Campionilor Europeni. Cum mulţii dintre noi nici măcar nu eram născuţi în acele vremuri a trebuit, pentru a rememora acele vremuri, să îi cerem ajutorul profesorului Costinel Stan, un om foarte deschis, jovial, care nu se dă în lături niciodată să vorbească despre marea sa dragoste, voleiul.

Campionatul European din 1963

“Înainte de a îmi aduce aminte despre bătăliile dintre Rapid şi Dinamo vreau să le spun tuturor că în 1963 România devenea campioana europeană la volei masculin, CAMPIOANÄ‚ MONDIALÄ‚, reţineţi. Am trecut atunci, în finală, de URSS. Ultimul act s-a jucat în Sala Floreasca din Capitală. Nu cred că are rost să vă mai spun că arena era arhiplină iar pe afară rămăseseră peste o mie de oameni. Căpitanul naţionalei noastre era Horaţiu Nicolau, un jucător extraordinar.” De acest Horaţiu Nicolau nimeni nu vorbeşte ca despre Nadia Comăneci, Ilie Năstase sau Gheorghe Hagi, însă şi-ar merita cu prisosinţă locul printre ei.

Rivalitatea anilor 60

În anii 60 Rapid şi Dinamo au câştigat şase Cupe ale Campionilor Europeni, trei pentru fiecare club. Mai mult, două dintre acestea au venit în urma unor confruntări directe. La Rapid jucau atunci voleibalişti precum Horaţiu Nicolau, Aurel Drăgan sau Mihai Grigorovic în timp ce Dinamo era construită pe scheletul Bebe Derzei, Mihai Smericinschi şi Gabi Danciu. “Erau nişte meciuri în care rivalitatea dintre cele două grupări atingea cote maxime. Se ştia clar că ,în campionat, derby-urile dintre cele două cluburi reprezentau practic adevăratele finale pentru titlul de campioană a României. Celelalte echipe nu le puteau sta în cale. Ei bine, chiar dacă pare imposibil, în Cupa Campionilor partidele căpătau o încărcătură şi mai mare. Îmi aduc aminte că una dintre cele două finale s-a desfăşurat în locul în care astăzi se află Romexpo. Atât de mare era interesul publicului încât organizatorii şi-au dat seama că Sala Floreasca nu îi putea primi pe toţi spectatorii care doreau să-i vadă la lucru pe unii dintre cei mai buni jucători din Europa. Până la urmă s-a luat decizia ca meciul să se joace la Romexpo, acela fiind singurul eveniment sportiv găzduit de acea incintă”, ne povesteşte tot Costinel Stan. A câştigat Rapidul, pentru ca în cealaltă finală între cele două cluburi să aibă câştig de cauză gruparea din şoseaua Ştefan cel Mare. Aceasta din urmă s-a disputat în Sala Polivalentă, un meci pe care, în mod normal, tot Rapid ar fi trebuit să-l câştige, însă “Partidul” a vrut altfel. Dinamo avea mult mai multă influenţ㔦

Începutul sfârşitului

Ulterior, Dinamo a mai cucerit o dată Cupa Campionilor, la Palma de Mallorca, în 1981. A fost atunci 3-2 pentru “alb-roşii” într-o finală contra celor de la ŢSKA Moscova. Corneliu Oros, Laurenţiu Dumănoiu şi Gunther Enescu sunt doar trei dintre eroii de atunci.

Apoi, perioada de glorie a voleiului românesc a apus, rezultatele, încetul cu încetul, au dispărut şi lumea s-a mai îndepărtat de acest sport. Începuse să se ridice voleiul feminin, România cucerind medaliile de bronz la Jocurile Olimpice de Vară, din 1980, care au avut loc la Moscova, însă după Revoluţie lucrurile s-au stricat şi aici. Singurul rezultat notabil, de atunci şi până azi, rămâne aurul de la Universiada din 1993, de la Buffalo, SUA. Costinel Stan a fost atunci “arhitectul” echipei noastre şi a clădit o formaţie invincibilă din ceea mai rămăsese din perioada comunistă. Practic era o naţională universitară formată din fete care se apucaseră de volei înainte de căderea regimului.

Semnalul de alarmă

În ziua de azi, voleiul este intrat adânc în mocirlă, la fel ca şi multe alte sporturi din ţara noastră. Interesul este scăzut iar condiţiile de pregătire, precare. “Sporturile de echipa sunt pe cale de dispariţie în România, este necesară o dezbatere amplă pentru că altfel nu ne mai revenim. Vă spun din proprie experienţă că Albania are condiţii mai bune decât noi la volei. Mă uit la cum arată sălile în ziua de azi la un Dinamo- Rapid. Nu mai vin decât familiile jucătorilor şi atât. Din păcate cam aceeaşi este problema şi în celelalte sporturi de echipă de la noi. Baschetul s-a mai ridicat cât de cât prin provincie. Şi la volei mai vine lumea pe la Piatra Neamţ, Galaţi sau Constanţa, dar e prea puţin. Noi, cei care încă mai iubim spotul trebuie să facem ceva, să dăm un strigăt disperat pe care să îl audă şi cei care au puterea să schimbe ceva, pentru că altfel vom asista, în curând, la decesul sportului românesc. Cineva trebuie să ia atitudine.”

Poate că aceste cuvinte pot părea şocante însă sunt cât se poate de adevărate. Rivalitatea dintre Dinamo şi Rapid a murit. Chiar dacă la un moment dat era pe “vârful muntelui” acum este la poalele lui sau poate nu mai există “muntele”. Celor care consideră că exagerăm le propunem un test. Răspundeţi la o întrebare la prima vedere simplă: care a fost scorul la ultimul Rapid-Dinamo, din campionatul naţional? Ştie oare cineva?