Geografia sportului: Phenian, capitala rosie

Phenian, sau Pyongyang cum îi spun localnicii, este un oraş straniu. Maşinile lipsesc aproape cu desăvîrşire, deşi majoritatea bulevardelor au cîte şase benzi, iar pietonii, îmbrăcaţi preponderent în gri sau maro, se furişează parcă pe lîngă clădiri. Aceasta este prima impresie pe care ţi-o lasă capitala unuia dintre ultimele state în care dictatura comunistă rezistă opoziţiei unei populaţii din ce în ce mai disperate, Coreea de Nord.

Republica populară Democrată Coreeană, aşa cum este denumită ofi cial sora mai săracă a Coreei de sud, este împărţită din punct de vedere administrativ în nouă provincii şi patru municipii, legate direct de capitala phenian. Ca în toate statele comuniste, în care lipsa de performanţă economică trebuie contracarată prin ceva, sportul a fost considerat o carte de vizită mai accesibilă. În ciuda sărăciei lucii în care trăieşte majoritatea nord-coreenilor, guvernul a alocat sume importante pentru construcţia unor săli şi stadioane de dimensiuni impresionante. În Phenian există un adevărat cartier în care se învecinează sălile de baschet, box şi gimnastică, bazinul de înot şi două stadioane de fotbal. Capitala Coreei de Nord are patru stadioane avînd o capacitate totală de 275.000 de locuri, trei dintre ele fi ind destinate exclusiv sportului rege. Şi sălile de jocuri au fost proiectate în acelaşi stil megaloman. arena de baschet poate primi 12.309 spectatori.

Foamete mare
Unul dintre pilonii de susţinere ai sistemului economic edifi cat de Kim Ir sen, tatăl actualului preşedinte Kim Jong Il, este consumul raţionalizat. De peste o jumătate de secol, nord-coreenii mănîncă şi se îmbracă numai cît le permite cartela primită de la stat. traiul „pe puncte”, pe care l-au cunoscut un timp şi românii după al Doilea război mondial, n-a fost niciodată o fericire pentru nord-coreeni, care se culcă seară de seară flămînzi. pentru a ascunde grava penurie alimentară, autorităţile de la phenian au inventat „hrana alternativă”. nu este vorba despre „celebrele” salamuri cu soia sau de „nechezol”, ci de un surogat de tăiţei, fabricat în proporţie de 60% din coajă de copac, frunze şi rămurele.