Fl. Petre: La Dinamo revin ca antrenor!

Internaţionalul român Florentin Petre a început anul zîmbind, dar puţin speriat. Priveşte înapoi şi se declară mulţumit. Familia e sănătoasă, iar el, fotbalistul, s-a calificat cu naţionala la Euro. Pe geamul casei însă se zăresc troiene imense. Drumurile către ţara vecină, Bulgaria, sînt toate închise, însă jucătorul lui ŢSKA trebuie să ajungă la Sofia. Pentru că are un titlu de cîştigat, pe care nu acceptă să îl rateze. Viitorul? Cîndva, evident, la Dinamo, dar ca antrenor al formaţiei din Şoseaua Ştefan cel Mare

SportM: Cum e Florentin, gata cu sărbătorile?
Florentin Petre: Gata! Tot ce e bun are un sfîrşit. Acum e momentul să ne întoarcem la treabă. La un fotbalist, distracţia nu ţine prea mult.

SportM: Cum ai petrecut?
Petre: Cum petrec eu de obicei sărbătorile, aşa, mai „sportiv”. Cei care mă cunosc ştiu că eu nu prea mă împac cu şpriţul, nici cu mîncarea nu prea mă omor. Asta mi-ar mai trebui, la înălţimea mea să fiu şi gras! Oricum, a fost frumos. Am stat alături de familie, toţi sîntem sănătoşi, iar asta e cel mai important. Restul coboară în plan secund.

SportM: E bine acasă?
Petre: A fost foarte bine. Însă acum îmi fac griji. Mă uit pe geam şi mă minunez cînd văd ce e afară. Iar eu trebuie să ajung la Sofia, pentru că e reunirea lotului. Aud că drumurile spre Bulgaria sînt închise din cauza vremii. Chiar nu ştiu cum o să fac.

SportM: Există varianta avionului.
Petre: Eu, cu avionul? Acum?! Pe vremea asta?! Nu mă sui în avion nici mort! Mai ales către Bulgaria. Găsesc eu o soluţie, dar, în orice caz, o călătorie cu avionul pînă la Sofia este exclusă din start.

SportM: Cum caracterizezi pe scurt anul care s-a încheiat?
Petre: În plan familial, aşa cum vă spuneam, sînt mulţumit, pentru că toţi am fost sănătoşi. Nici în plan profesional, fotbalistic, nu mă pot plînge. Cu naţionala m-am calificat la Euro, iar cu echipa de club mă bat la titlu. Chiar am toate motivele să fiu mulţumit, mai ales că eu sînt un tip care s-a confruntat cu multe probleme de-a lungul carierei.

SportM: Te simţi pregătit pentru Euro, pentru că nu mai eşti chiar la prima tinereţe?
Petre: Am muncit prea mult pentru această calificare ca să nu mă simt pregătit. Cum să nu fiu pregătit? Era visul meu să ajung la o astfel de competiţie şi sînt mîndru că am reuşit să ne calificăm. Am ajuns acolo unde ne este locul şi am convingerea că vom face o figură frumoasă la acest turneu final. Însă, în privinţa convocării, este clar că depinde numai de mine.

SportM: Bulgarii mai sînt supăraţi pe tine?
Petre: Nu sînt deloc supăraţi. De fapt, eu am avut o problemă doar cu antrenorul, problemă care s-a rezolvat şi acum sîntem din nou prieteni. Nu plec de la ŢSKA pentru că am un titlu de cîştigat cu această echipă. Nu plec nici dacă m-ar da ei afară!

SportM: De Dinamo ce zici?
Petre: Urmăresc ce se întîmplă la Dinamo şi, sincer, mă doare. Dar, asta-i viaţa! Sînt şi momente mai grele prin care trece o echipă. Însă, şi nu o spun din complezenţă, Dinamo va avea forţa să-şi revină. Şi, teoretic, dacă va cîştiga toate meciurile, va fi în lupta pentru titlu.

SportM: Te-ai gîndit la o revenire a ta la Dinamo?
Petre: Nu ca jucător! În nici un caz. Cred că este o variantă irealizabilă.

SportM: Atunci, antrenor sau conducător?
Petre: Antrenor este mai „palpabil”. Este o meserie pe care vreau să o îmbrăţişez la finalul carierei. Mă simt pregătit şi vreau să mă şcolarizez în privinţa asta. Am şi de la cine să învăţ, nu-mi fac eu probleme. Însă asta nu înseamnă că voi deveni peste noapte un mare antrenor. Sînt atîtea exemple de foşti jucători de excepţie care au eşuat ca antrenori.

SportM: Intenţionezi să începi antrenoratul direct la o echipă mare, precum Răzvan Lucescu sau Mircea Rednic, ori preferi să porneşti de jos, urmînd exemplul lui Ovidiu Sabău?
Petre: E simplu. Vreau să plec de jos, ca să nu cad în cap! E cel mai bine aşa. Nu e nici foarte complicat. Vorbim de şcoala fotbalului, iar eu sînt fotbalist, nu tind să merg la cine ştie ce facultate. Răbdare şi pornit de jos, de la nivel de juniori, pentru a urca toate treptele.

SportM: Nu ar fi frustrant să te auzi înjurat la un meci de juniori sau din categoriile inferioare?
Petre: În fotbal este bine să nu auzi înjurăturile. Sau să te prefaci că nu le auzi. Să-ţi vezi de jocul tău. Fotbalul este o meserie care implică şi înjurături.

SportM: Ţi-ai propus un moment anume cînd să te apuci de antrenorat?
Petre: Greu de spus. Momentan, astea sînt doar planuri de viitor. Să nu uităm că încă sînt jucător. Şi am de gînd să joc pînă mă lasă picioarele. Dar, fără să fiu lipsit de modestie, încă alerg mai mult decît alţii care au doar 20 de ani.

Integral in Sport Magazin numarul 92 (8 – 14 ianuarie 2008)