Fetita de la fabrica de sticla

Otilia Bădescu a ajuns la 36 de ani, dar se antrenează încă cu aceeaşi pasiune şi determinare care au ajutat-o să ajungă multiplă medaliată la campionatele europene şi mondiale. Nici gînd de retragere, cu toate că a trecut printr-o perioadă dificilă, fiind nevoită să accepte înfrîngerea în campania electorală pentru alegerile de la Federaţia Română de Tenis de Masă.

Şi-a reluat pregătirile doar de cîteva luni, dar evoluţiile ei bune la clubul german TCC Troisdorf (opt victorii în zece meciuri în Bundesliga) îi dau speranţe pentru rezultate mai bune în 2007.

„Vroiam să fiu ca Nadia”
A dat zeci de interviuri în carieră, dar răspunde cu emoţie la primele întrebări, nu înainte însă de a îmbrăca un tricou albastru, la care ţine foarte mult. Antrenamentul s-a terminat, dar observ uimit că nu lasă deloc mingiuţa din mînă pe toată durata dialogului.
Povesteşte cu nostalgie de primii ani ai carierei, parcă ar fi fost ieri: „M-am apucat de tenis pe la şapte ani. Habar nu aveam ce înseamnă acest sport, m-au selecţionat din şcoală pentru că probabil au observat la mine viteză, reflexe bune şi multă energie. Am început la sala STIROM, lîngă fabrica de sticlă, unde erau condiţii bune de pregătire.
Nu îmi plăcea deloc tenisul de masă, îl uram, nici măcar mingile care săreau nu mă atrăgeau. Era la modă gimnastica şi eu vroiam să fiu ca Nadia. Norocul meu că primul antrenor, Vasile Dumitrescu, a fost un bun pedagog şi m-a lăsat să îmi fac elementele de gimnastică. Mi-a pus paleta în mînă abia după şase luni, nu mi-a luat din plăcerile copilăriei”.

Aventură exotică

Otilia Bădescu se poate lăuda că a fost prima jucătoare din Europa care a fost legitimată la un club din Asia. înaintea CM din 1991 de la Tchiba, preşedintele federaţiei internaţionale din acea vreme, Ichiro Ogimura, a hotărît să facă un experiment şi i-a propus talentatei tinere (21 ani) să se pregătească în Japonia.
„Pentru mine a fost o mare onoare. Am fost acolo două luni şi jumătate şi a fost interesant să văd dacă mă pot adapta la modul lor de viaţă şi la intensitatea volumului de antrenament.”
Medalia de bronz obţinută la CM în proba de dublu mixt i-a asigurat un contract avantajos cu clubul Juroku Bank, iar în următorii cinci ani Otilia Bădescu avea să joace în Ţara Soarelui Răsare. Deşi condiţiile oferite erau la cel mai înalt nivel, depărtarea de familie a fost greu de suportat. „Nu am avut pe nimeni lîngă mine. Corespondam mai des cu două mătuşi din Egipt şi America pentru că din România scrisorile ajungeau şi după o lună. Eram la capătul pămîntului, dar am ştiut întotdeauna ce vreau şi asta mi-a folosit în carieră. Sincer să fiu, cred că dacă exista atunci Internet şi web camera, nu mă mai întorceam în ţară.”
A fost pe punctul de a se pregăti şi în China, leagănul tenisului de masă mondial, dar asiaticii au refuzat să o primească, spunînd că abia reuşesc să o bată, iar dacă românca află şi secretele tehnicii lor, n-or s-o mai învingă vreodată.

Amintiri şi regrete

Fiecare carieră este marcată de momente frumoase, dar şi de altele mai puţin plăcute. La Campionatul Mondial din 1993, de la Göteborg, Otilia Bădescu a trecut de la extaz la agonie. A ajuns în semifinale, reuşind să aducă o nouă medalie României, la 35 de ani după izbînda Mariei Alexandru. A fost prima europeancă după un sfert de secol care ajungea în această fază a competiţiei, dar speranţele tuturor în cucerirea titlului suprem aveau să fie spulberate după o înfrîngere dramatică. „Nu pot uita nici acum acel meci. Am condus cu 20-13 şi am pierdut un set, am avut apoi avantaj şi în ultimul set şi tot am pierdut. După meci, toată lumea m-a consolat, dar eu realizasem ce şansă am pierdut. De aceea, pot să zic că această medalie o iubesc şi o urăsc în acelaşi timp!”

Iartă, dar nu uită!

în urmă cu un an, Otilia Bădescu încerca să devină cel mai tînăr preşedinte de federaţie sportivă din România. După o campanie plină de scandaluri, Cristinel Romanescu a fost reales însă preşedinte, iar fosta mare campioană a hotărît să rupă orice legătură cu federaţia. De curînd, a fost numită consilier al preşedintelui ANS şi a trecut peste supărarea de a fi îndepărtată din sportul în care a scris istorie pentru România. „Sînt onorată de noua postură, dar în acelaşi timp sînt conştientă că mai am mult de învăţat. Sînt convinsă că am fost aleasă pentru faptul că Otilia Bădescu reprezintă un brand. Sper ca numele meu să fie folosit în proiecte care să ajute la dezvoltarea sportului românesc.”
Evită să vorbească tranşant despre eşecul înregistrat de echipa feminină la CM de la Bremen(locul 17), de teamă să nu provoace noi scandaluri, şi exclude diplomatic o întoarcere în anturajul federaţiei. „Nu am participat şi mă limitez să afirm că a fost un rezultat dezamăgitor. Nu cred că momentan tenisul de masă are nevoie de mine (ironic). Dacă voi fi solicitată, sînt însă deschisă la orice colaborare.”

Sfaturi pentru Dodean şi Samara
Otilia Bădescu a fost un talent precoce şi la doar 16 ani cucerea prima medalie de bronz la CE de seniori. Speranţele tenisului de masă românesc se leagă acum de numele campioanelor continentale de juniori, Daniela Dodean şi Elizabeta Samara. Cele două se află în pragul senioratului, iar anul următor se anunţă extrem de important pentru talentatele jucătoare. „Dacă facem o comparaţie între generaţii, eu şi cu Mihaela Steff am avut rezultate mai bune la această categorie de vîrstă, deşi nu puteam participa la competiţii internaţionale cu excepţia campionatelor mondiale şi europene. Asta nu înseamnă că ele nu pot face performanţă în viitorul apropiat. Dodean şi Samara beneficiază de tot sprijinul federaţiei internaţionale, participă la zeci de concursuri pe mapamond şi nu au nici o scuză dacă nu vor confirma şi la senioare.”

Discriminare

Se apropie de finalul carierei şi e vremea bilanţului. Recunoaşte că tenisul de masă a realizat-o pe plan financiar, dar regretă totuşi că anii săi de glorie nu au coincis cu perioada în care sportul a devenit o industrie. „Per ansamblu sînt mulţumită, dar am pierdut multe contracte înainte de 1989. îmi pare rău şi că nu am putut participa la Jocurile Olimpice de la Seul din 1988, prima ediţie unde tenisul de masă a fost acceptat. Deşi eram calificată, s-a considerat că nu avem şanse la medalii. în prezent, se cîştigă mulţi bani în Cupa Mondială, dar cu preponderenţă în competiţia masculină, unde premiile sînt chiar triple faţă de concursul feminin. De la anul, federaţia internaţională va egaliza însă cîştigurile la campionatele europene şi mondiale.”

Mingiuţa magică

Nu mai este la prima tinereţe, dar pasiunea pentru sport i-a rămas. Se antrenează la clubul Progresul din Capitală pe nişte mese vechi de un deceniu, iar parteneri de antrenamente sînt cîţiva puşti, care încearcă să fure din secretele unei legende.
O întreb cum vede viitorul acestui sport. îmi răspunde sincer şi cu tristeţe: „încet, încet tradiţia se pierde. Este jenant că nu există nici măcar un centru modern de pregătire în Bucureşti. Din cauza numărului restrîns de cluburi a scăzut mult şi aria de selecţie. Spre exemplu, la campionatul naţional abia se adună vreo 30 de seniori, iar marile noastre valori din străinătate refuză să vină pentru că nu sînt recompensate financiar pe măsură”.
De ce totuşi atîta energie consumată pentru a lovi o mingiuţă de cîţiva centimetri diametru…
Zîmbeşte şi îmi explică din farmecul jocului: „La tenis de masă, trebuie să te confrunţi cu situaţii inedite într-un timp foarte scurt. Este un sport dinamic, plăcut ochiului şi care astfel te atrage ca un magnet”.
Este finalul dialogului, dar ascultînd-o pe Otilia Bădescu cu ce entuziasm vorbeşte despre tenisul de masă, îmi dau în sfîrşit seama cum a reuşit să se transforme dintr-o fetiţă zburdalnică, care ura acest sport, într-o mare campioană.

Palmares:
bronz CE 1986 simplu, dublu
argint CE 1988 simplu
bronz CE 1988 dublu, dublu mixt
bronz CE 1990 simplu
bronz CM 1991 dublu mixt
aur CE 1992 echipe, dublu mixt
bronz CM 1993 simplu
argint CE 1994 dublu mixt
victorie Europe Top 12 1995
argint CE 1996 dublu mixt
argint CE 1998 dublu
aur CE 1998 dublu mixt
bronz CM 1999 echipe
aur CE 2003 simplu
aur CE 2005 echipe