Fernandes, mai fair-play ca Maradona!

Fair-play-ul pare să se fi născut în Giuleşti. Acolo unde supravieţuieşte indiferent de cutremurele din birouri sau vestiare. Într-o reeditare a golului care a schimbat istoria fotbalului, fundaşul feroviar Ricardo Fernandes a înscris cu mîna, acum cîteva etape, dar, spre deosebire de Maradona, a recunoscut cu sportivitate că a comis henţ!

19 octombrie 2008. Rapid întîlneşte acasă pe Gaz Metan Mediaş, şi tribunele vişinii aşteaptă o ploaie de goluri din partea favoriţilor, în faţa nou-promovatei. Însă realitatea le temperează entuziasmul destul de repede: după numai opt minute, Florin Sabou îi aduce pe oaspeţii din Ardeal în avantaj, scor care le dă fiori rapidiştilor.Nemulţumită de aspectul tabelei, trupa lui Peseiro se năpusteşte în atac şi la numai cinci minute reuşeşte egalarea. Centrare Vella de pe dreapta, Fernandes plonjează şi… trimite mingea cu capul în poarta lui Şteţcal! 1-1, şi Rapid prinde din nou viaţă!

Adevărul, la reluare

Iniţial, protestele medieşenilor imediat după faza golului i-au luat prin surprindere atît pe spectatori, cît şi pe comentatorii partidei de sub Grant, lumea fiind de părere că jucătorii lui Cristi Pustai reclamă o poziţie de ofsaid trecută cu vederea de arbitrul asistent. Din fericire, adevărul s-a văzut la reluare, cînd s-a putut constata că mingea lovită de lusitan în plonjon i-a atins acestuia mîna, deviind decisiv pentru golul egalizator. De altfel, Fernandes s-a uitat apoi aproape imperceptibil la tuşier, parcă pentru a avea confirmarea înainte să celebreze alături de coechipieri! Plecînd de la acest balon de oxigen oferit de Fernandes, Rapid a revenit în joc şi s-a impus în cele din urmă cu 4-2. A fost, poate, momentul hotărîtor al întîlnirii. Însă, spre meritul învingătorilor, protagonistul celei mai controversate faze a meciului şi-a recunoscut vina. Chiar dacă asta n-a mai schimbat cu nimic rezultatul de pe tabelă, a făcut toată diferenţa pe terenul fair-play-ului.

Fernandes: „Aşa e, am marcat cu mîna!”

Deşi nimic nu îl obliga să îşi admită „mînăria”, dacă ne este permisă o glumă, Ricardo Fernandes a mărturisit că a punctat de o manieră incompatibilă cu regulamentul, spunînd însă că arbitrul Marius Bocăneală nu a sesizat henţul. „Recunosc, am marcat cu mîna, dar norocul a fost de partea noastră, întrucît arbitrul nu a văzut şi nu a acordat henţ. Aşa se întîmplă în fotbal, şi noi am fost dezavantajaţi în alte meciuri, iar acum s-a întors roata. Eu am vrut să lovesc mingea cu capul, însă aceasta a fost dinamica fazei, balonul a sărit în mîna mea şi aşa am ajuns să dau gol cu mîna. Oricum, nu golul meu a adus victoria în partida cu Gaz Metan. Am dat patru!”

Întrebat dacă un jucător i-ar spune vreodată arbitrului că a comis henţ cînd a marcat, Fernandes a fost franc: „Asta nu. Nu aveam de ce să îi spun eu asta, dacă el nu a văzut!”. Într-un fotbal în care golurile înseamnă bani şi puncte vitale, este de apreciat şi jumătate de mărturisire… pentru că, nu-i aşa, greşeala recunoscută este pe jumătate iertată. Mai ales că, spre deosebire de golul lui Maradona, aici n-a fost vorba de intenţie!

„Originalul”, la Mexico 86

Golul izbutit – subliniem, involuntar – cu mîna de Fernandes a fost o copie, dacă nu fidelă, totuşi „amintitoare” a reuşitei lui Diego Armando Maradona din sfertul de finală cu Anglia al Cupei Mondiale, ediţia 1986. Sigur, este imposibil să compari importanţa unui gol dintr-un sfert de cupă mondială cu cea a unuia dintr-o etapă de Liga I, dar diferenţa clară dintre ele ţine de intenţie. Maradona a vrut, Fernandes nu!

La Mexico 86, „Butoiaşul atomic” a trimis peste uriaşul Peter Shelton pentru 1-0, chiar dacă diferenţa de înălţime dintre cei doi era considerabilă (20 de centimetri), folosindu-se de mîna stîngă, fără ca arbitrul să realizeze. Golul a fost validat, iar Maradona, ulterior, a declarat provocator că la mijloc a fost „mîna lui Dumnezeu”. Abia un deceniu mai tîrziu Maradona a recunoscut că şi-a creat avantaj neregulamentar şi că golul a fost de fapt o ilegalitate. „A fost mîna lui Diego, acum pot spune ceea ce n-am putut spune atunci.”