EXCLUSIV: Interviu Ion Moldovan

Debutînd ca jucător la Farul, Ion Moldovan s-a consacrat la Dinamo, făcînd apoi carieră şi în meseria de antrenor. Echipele asupra cărora şi-a pus amprenta în mod deosebit au fost Oţelul Galaţi, FC Argeş şi naţionala de tineret

SportM: Domnule Moldovan, care sînt factorii obţinerii performanţei în fotbalul românesc?
Ion Moldovan: La baza tuturor rezultatelor mari stă acest trepied: – conducere administrativă, conducere tehnică, jucători. Dacă oricare din cele trei componente are probleme, întregul ansamblu suferă, performanţa se îndepărtează. Domnul Constantin Stroe, cu care am colaborat la Piteşti, este unul dintre puţinii manageri, în adevăratul sens al cuvîntului, pe care i-a avut fotbalul românesc. Avea o personalitate pe care încerca să o transmită şi celorlalţi, era un vizionar. Era viziunea managerului, pe care o cîştigase în timp, şi nu doar a celui care trecea de la sistemul socialist la cel capitalist. Aceste lucruri au făcut să avem o colaborare excepţională. A creat un sistem managerial care a făcut loc performanţei.

SportM: Aţi antrenat şi în străinătate”¦
Moldovan: Mi s-a părut o provocare, am fost pus faţă în faţă cu reprezentantul clubului Al-Ittihad Tripoli. Ei nu aveau atunci la îndemînă decît CV-ul meu, dar i-a impresionat faptul că veneam de la Dinamo, o echipă care avea culorile alb-roşu, ca şi ei. Nu se punea problema de bani foarte mulţi la momentul respectiv, dar era un contract peste cele care erau în România.

SportM: Ce se poate spune despre concepţia fotbalului în Libia?
Moldovan: Îmi amintesc că am făcut un meci amical în care am avut un număr de 20 de pase terminate cu gol. Efectiv, în acel moment, tribuna care ne susţinea a explodat de entuziasm. Aceste lucruri îi încîntă foarte mult, şi de aceea m-au primit ca antrenor şi în 1998, la naţionala Libiei.

SportM: Cum v-aţi adaptat la mentalităţile fotbalului arab?
Moldovan: Este un amatorism total! Libia a fost mult timp colonie italiană, iar ei pur şi simplu divinizează fotbalul din Peninsulă. Prin tot ceea ce îi vezi că fac, încearcă să imite ceea ce se întîmplă acolo. Însă la ei este un fotbal intuitiv, nu unul elaborat! Se pune mare accent pe calităţile individuale ale jucătorilor. Am încercat să adun la un loc toate calităţile individuale ale lor şi să le pun în valoare. Suporterii pentru asta vin la stadion, ei sînt încîntaţi cînd văd o realizare tehnică, o deviere, un dribling, un un-doi, asta contează mai mult decît rezultatul final.

SportM: Dar conducătorii cum privesc aceste lucruri?
Moldovan: Chiar şi pentru conducători contează mai mult aceste aspecte! E o lume aparte, acelaşi lucru l-am întîlnit şi în alte state arabe!

SportM: Cum vă faceţi documentarea de specialitate?
Moldovan: Am zeci de DVD-uri, am materiale de la Coverciano, am analize ale ultimelor finale de Champions League. Sînt în posesia a 25-30 de cărţi din fotbalul european. Cînd debutasem în meseria de antrenor, am mers la Mircea Lucescu şi l-am rugat să îmi dea ceva cărţi pentru documentare. Mi-a răspuns: “Îţi dau cu cea mai mare plăcere, dar mai mult te vor încurca. Mai întîi să îţi creezi propria concepţie de joc, pune-ţi în practică ideile tale, apoi vezi ce zic alţii.” Pot să spun că e un sentiment deosebit să constaţi că ceea ce gîndeşti tu se potriveşte cu ceea ce au gîndit alţii în lucrări de specialitate. Cînd eram în Libia, am avut o întîlnire cu Inter, managerul echipei a mers să vadă antrenamentul italienilor şi a venit încîntat văzînd că ceea ce făcuseră ei făceam şi eu la antrenamente.

SportM: Cum vă caracterizaţi ca antrenor?
Moldovan: Consider că mi se potriveşte ca o mănuşă construcţia echipelor. Se poate vedea din promovările pe care le-am avut cu mai multe echipe, din activitatea la echipele de tineret şi din mulţimea celor pe care am avut curajul să îi arunc în luptă. Dacă nu mă bătea Franţa în 2001, cînd eram la naţionala de tineret “Under 21″, aş fi putut să formez o echipă în care îi aveam pe Raţ, Marius Niculae, Florin Cernat, Gigel Bucur, Bratu, Rădoi, Chivu. O parte dintre aceştia fuseseră atunci convocaţi de Hagi la seniori pentru meciul cu Slovenia. Dacă i-aş fi avut la dispoziţie, altfel jucam cu francezii! O altă caracteristică a mea este că m-am înconjurat de oameni performanţi profesional, capabili, care vor să mă ajute. Nu îmi place să adopt atitudine de genul “numai eu am dreptate”, nici să am alături doar “yes-men-i”. La FC Argeş, de exemplu, l-am avut alături pe Constantin Stancu şi au fost situaţii în care şi-a exprimat opinii diferite faţă de ale mele, le-a argumentat şi în cele din urmă le-am adoptat, un lucru care altfel mi se pare firesc.

SportM: Ce antrenori din România v-au plăcut?
Moldovan: M-au marcat doi dintre tehnicienii pe care i-am avut ca jucător – Angelo Niculescu şi Nelu Nunweiller. Teaşcă a fost un antrenor foarte citit pentru România la momentul său. El a venit cu o serie de lucruri noi, şi-a introdus propria sa terminologie şi propriile concepţii, pe care le-am regăsit în prima parte a carierei mele de tehnician. El mai avea calitatea că ştia să se descurce foarte bine la nivelul primilor secretari de partid, lucru important pe vremea aceea. Halagian, cu toate că s-a spus că se ghidează după principiul “focul la ei”, a avut o strategie bine pusă la punct, care i-a adus şi rezultate, ceea ce contează mult în fotbal. Mateianu a fost şi el un inovator, utilizand şi el propriile concepţii tactice – “momeala mică”, “momeala mare”, “paralelogramul”. De asemenea, Lucescu este o referinţă pentru mine, iar Cornel Dinu este un tactician desăvîrşit. Am avut plăcerea să lucrez cu Emeric Ienei, făcînd parte din echipa tehnică de la Euro 2000, unde am supervizat adversarii României. Dintre antrenorii ultimilor ani, nume importante sînt Iordănescu şi Piţurcă.

SportM: Ce vă amintiţi de Mutu din perioada în care l-aţi avut jucător la Piteşti?
Moldovan: Mutu a debutat în Divizia A avîndu-mă ca antrenor, la un meci cu Oţelul Galaţi. Priveam împreună cu Telu Stancu şi ceilalţi colaboratori ai mei miuţele de la sfîrşitul pregătirii în care jucau “tinerii” cu “bătrînii”. Jucătorii cu experienţă făceau apel la toate mijloacele permise şi nepermise pentru a-i opri acţiunile lui Mutu, încercau alunecări, dar nu reuşeau cu nici un chip. El ştia să se facă respectat prin personalitatea şi evoluţia lui. Ne întorceam şi ne dădeam coate de plăcere şi de admiraţie.

SportM: Ce părere aveţi de Hagi în postură de antrenor?
Moldovan: Eu l-aş vedea pe Hagi un manager în adevăratul înţeles al cuvîntului. Este un om care e plin de fotbal, are o experienţă extraordinar de mare din prisma cluburilor unde a jucat şi cred că ar fi foarte bun în postura de manager. Trebuie să aibă alături un antrenor cu care să colaboreze, iar el să vină să îşi pună amprenta personalităţii sale asupra clubului, şi nu cel care depune efortul de a-l antrena pe X sau pe Y. El trebuie să fie cel care creează direcţia pe care trebuie să se mişte echipa în ansamblul său.

Integral in Sport Magazin numarul 86 (19 – 25 noiembrie 2007)