EDITORIAL STEFAN LECCA/ Zvonuri

Am aşteptat cu nerăbdare jocul cu Franţa. Sigur că eram curios să văd şi meciul, dar nu acesta era principalul motiv al agitaţiei mele, ci cu totul altul. După un meci de pauză, nenorocirea cu Lituania de la Cluj, reveneam ca announcer oficial al partidei. Nu vă grăbiţi să rîdeţi, că nici acesta nu era motivul. Nu credeam că din cauză că am lipsit eu au pierdut băieţii cu 3-0, şi mai făcusem pe crainicul şi la Campionatul European din Austria şi Elveţia, nu e mare filosofie. Acum însă urma să stau în acelaşi hotel cu Mutu & co. Aveam să aflu ce fac tricolorii dincolo de gard, întrebarea care îi macină pe jurnalişti dintotdeauna.

Ei bine, am fost de-a dreptul surprins. Am ajuns în ziua meciului pe la prînz şi nimeni nu era în restaurant cu ochii cîrpiţi de somn. Mi-am zis că au apelat la room service, aşa că am mers spre cameră. Pe holuri, nici o sticlă de whisky, de vin, nimic. Măi, ce-o fi cu ăştia, m-am întrebat, şi, curios, am tras de-o parte o femeie de serviciu. Ele ştiu tot… O iau tare, să par cunoscător:

– Tanti, în ce cameră a fost cheful?
– Ce chef, păcatele mele?
Îi întind una de 5 lei şi o mai întreb o dată de unde răsuna muzica. Ea, nimic. Cică nu s-a auzit nici măcar zăngănit de zaruri.
În fine, dacă băieţii au fost cuminţi, măcar federalii să o comită, nu? Aiurea. L-am aşteptat toată noaptea pe Prunea să-mi bată la uşă şi să mă întrebe dacă mă combin la o fetiţă. Nu că aş fi avut nevoie, dar vroiam să văd dacă Florin este aşa de priceput cum zice dom Mitică. Am aşteptat degeaba.

Mie mi-a mai rămas o singură nelămurire, de ce apar zvonurile despre nenorocirile care se petrec prin cantonamentele tricolorilor? Cine are interes să-i compromită?

Continuarea pe blogul lui Ştefan Lecca