Clăpăugii din sport. Urechea conopidă – hematoma auris

(de Romeo Chiriac)

Cine ar fi crezut că practicarea unor discipline sportive presupune nu doar obţinerea de rezultate sau de bani, ci şi modificarea (haioasă?!) a fizionomiei feţei. Dar despre ce este vorba?

Unii dintre sportivii practicanţi din discilpine sportive precum rugby, lupte, judo, grappling sau wrestling s-au trezit, fără voia lor, că urechile lor au devenit „clăpăuge”.

În mod special la rugby, sportivii se întâlnesc cu accidentarea intitulată hematoma auris – „ureche conopidă”. În urma loviturilor repetate se acumulează lichid şi sânge sub piele şi, dacă nu este drenată la timp, urechea îşi modifică aspectul şi poate ajunge să capete o formă de conopidă.

Din nefericire însă, problemele nu se rezumă la capitolul estetic, întrucât o deformare accentuată a urechii poate afecta chiar şi auzul. În rugby, urechile clăpăuge apar la înaintaşii de la grămadă. Mecanismele prin care apar hematoamele lobului auricular sunt în urma lovirii şi frecării de capetele şi umerii celor din grămada adversă sau de şorturi. Prin aceste mecanisme se produce o acumulare de sânge şi lichid între cartilaj şi piele.

Dacă nu sunt luate măsurile corespunzătoare, aceste hematoame pot duce la leziuni inflamatorii ale cartilajelor (condrite). Astfel, cartilajul care formează lobul urechii este distrus şi urechea se deformează puţin câte puţin, luând un aspect similar cu conopida. Aceste deformări ale cartilajului auricular pot fi preîntâmpinate prin purtarea de cască de protecţie sau prinderea urechilor cu ajutorul unor benzi elastice de jur împrejurul capului. O altă soluţie este puncţionarea rapidă a hematomului pentru a evita distrugerea cartilajului şi deformarea urechii. Totuşi, deformarea, deşi inestetică, este considerată ca un semn de recunoaştere distinctiv pentru înaintaşi. De aceea se înregistrează atîţia clăpăugi în rândul practicanţilor sportului cu balonul oval.

“Ureche clăpăugă” se poate obţine și prin frecarea cu o cărămidă

Dar urechile conopidă se pot obţine şi pe alte căi. Unii, aşa-ziși sportivi, în special cei de la grappling sau de wrestling, îşi “confecţionează” intenţionat urechile conopidă. În special noii-veniţii în aceste sporturi de contact se supun unui ritual dureros pentru a căpăta această formă a urechilor. Ca să pară mai duri, ei îşi freacă urechea cu o cărămidă până când are loc ruptura cartilagiului, considerând că urechile clăpăuge sunt un simbol al apartenenţei lor la acest mediu.

De la Gerilă, la Kate Hudson sau prinţul Charles

Însă de ce oare majoritatea celor care se nasc cu urechi clăpăuge sunt luaţi peste picior? Poate pentru că s-a creat o percepţie indusă şi de basmele copilăriei, unde doar căpcăunii erau înzestraţi cu urechi clăpăuge. Însă majoritatea personajelor celebre care s-au născut cu astfel de urechi susţin că urechile clăpăuge nu le-au afectat cariera.

Anthony Hopkins a mărturisit că în copilărie era poreclit Dumbo (precum elefantul) şi că mult timp s-a râs pe seama urechilor lui clăpăuge. Dar el apreciază că forma urechilor şi „prostia de om de la ţară” l-au ajutat în obţinerea rolurilor din filme. Nici cariera actriţei Kate Hudson nu a fost afectată de urechile ei clăpăuge, deşi le ascunde cât poate la orice eveniment la care participă. Sau există tot soiul de interpretări a urechilor conopidă, cum ar fi cea din lumea feng shui-ului. În care se spune că cei cu urechile clăpăuge, precum cele ale prinţului Charles, sunt snobi şi nu sunt credincioşi partenerului.

Un alt clăpăug celebru este celebrul fotbalist Gareth Bale. Care a ales varianta unei intervenţii chirugicale şi în 2012 s-a operat la urechi.