Blestemul fazelor fixe

În fotbalul zilelor noastre, nimic nu ar mai trebui lăsat la voia întîmplării. Soarta unui meci poate fi decisă de un amănunt ce pare total nesemnificativ, de o mică neatenţie, de o singură greşeală. Însă echipele noastre continuă să piardă meciuri foarte importante din cauza tratării necorespunzătoare a fazelor fixe. Iar noi încercăm să aflăm de ce mai apar astfel de probleme.

Timp de cîteva luni, s-au întors pe toate feţele duelurile pe care Steaua şi Dinamo urmau să le dispute în „16”-imile Cupei UEFA. Dacă deţinătoarea titlului de campioană a României nu era creditată cu şanse reale de calificare în faţa spaniolilor de la FC Sevilla, dinamoviştii erau mai încrezători în posibilităţile lor de a-i elimina pe portughezii Benficăi Lisabona.
Şi a venit „dubla” cu lusitanii. După un meci pierdut la limită şi la „spartul tîrgului” în deplasare, în Şoseaua „Ştefan cel Mare” domnea optimismul încă de la început, atunci cînd s-a pornit de la 1-0 pentru oaspeţi. Golul marcat de Cătălin Munteanu a anulat avantajul portughezilor şi, din acel moment, orice era posibil. Însă, în repriza secundă, toate calculele, planurile, visurile, ambiţiile, speranţele dinamoviştilor s-au spulberat în doar cîteva minute, după două faze asemănătoare. A fost o lecţie care ne-a arătat cît de uşor se poate nărui o muncă de cîteva luni. Două faze fixe, două cornere, două secunde de neatenţie şi tot ce s-a construit pînă atunci s-a dus.

Şi Steaua a păţit-o la cornere

În toamna trecută, Steaua a readus în Ghencea imnul Ligii Campionilor. Şi, evident, o dată cu el, alte mari echipe ale Europei. După frumoasa victorie de la Kiev, la Bucureşti a sosit „regina” ultimilor ani în Franţa, Olympique Lyon. În minutul 55, la 0-1, cînd oamenii lui Olăroiu încercau să alerge după egalare, portughezul Tiago a marcat simplu, cu o lovitură de cap, de la colţul scurt, după un corner executat de brazilianul Juninho Pernambucano. Acea fază fixă a decis meciul, devenind clar pentru toată lumea că ai noştri nu mai puteau face nimic.
Trei săptămîni mai tîrziu, a venit Real Madrid. Dacă despre fotbaliştii lyonezi vorbea la superlativ toată Europa, „galacticii” coborîseră pe pămînt, iar românul, optimist, se baza pe asta. Nici nu trecuseră 10 minute din meci şi elanul steliştilor s-a spulberat. Evident, după un corner… Guti a executat, Sergio Ramos a sărit şi a deschis drumul „roş-albaştrilor” spre o nouă înfrîngere.

Echipa naţională nu face excepţie

Luna aceasta, „tricolorii noştri” vor întîlni Olanda, în deplasare, într-un meci foarte important pentru calificarea la Campionatul European de anul viitor. Să ne amintim: 27 martie 2005, stadionul „Giuleşti”. România – Olanda, în preliminariile CM 2006. Prima fază, corner pentru oaspeţi, execută Robben, marchează, cu o lovitură de cap, Cocu. Era abia secunda a 40-a a jocului şi deja 0-1. Explicaţia oficialilor pentru înfrîngerea cu 0-2 (după care, practic, şansele noastre de calificare s-au spulberat) a sunat cam aşa: „Am plecat din start cu un handicap, a trebuit să regîndim totul, am primit o lovitură prea devreme, am avut plumb în ghete…”. Motive puerile, deloc plauzibile. Concret, totul se rezumă la un gol foarte important, într-un meci foarte important, primit dintr-o fază fixă. Se vede treaba, foarte importantă şi ea!

Continuarea in SportMagazin powered by Kicker de luni, 5 martie 2007