Avem azil de batrani Bucuresti ca afara

Am vazut multe filme bune, dar cel mai mult mi-a atras atentia unul despre o mama care a fost diagnosticata cu Alzheimer. Boala a debutat prin uitarea locului in care punea obiecte de care avea mare nevoie: documente personale, chei, telefon mobil.
Apoi fiicele sale au fost devastate, cand nu a mai stiut cum le cheama. In momentul acela si-au dat seama ele ca mama reprezinta o cauza pierduta. In ciuda tratamentului si interventiilor medicale a inceput sa se uite la toti din casa ca la niste straini. Vorbeau cu ea, dar ea era absenta. Nu raspundea nici la nume, nici la dulcea formula de adresare: „Mama!”
Au facut un consiliu de familie si au decis sa o duca la un azil, iar acolo sa o viziteze destul de des.
Atunci am vazut pentru prima data cum arata un azil adevarat. Totul era perfect curat, chiar si bolnavul paralizat datorita modului exemplar in care isi facea datoria personalul.
In camera de zi, bunicile lucrau de mana: crosetau, tricotau sau coseau, pictau iconite si tablouri si in felul acela timpul trecea mult mai usor. Bunicile sanatoase daruiau toate aceste obiecte apartinatorilor care veneau in vizita.
Si pe protagonista din film o vizitau apartinatorii, o plimbau prin curtea plina de flori, ii aduceau cadouri, dar nu primeau nicio reactie din partea ei.
Din film lipseau secventele in care eroina se manifesta violent si cu certitudine ca erau binevenite, fiindca oamenii ar fi inteles cat de crunta este aceasta boala. In afara de atrofierea creierului sau pe fondul acestui fenomen au loc manifestari de violenta iesite din comun. Stiu un liceam care se pregatea sa sustina examenul de bacalaureat si se plangea de tipetele de la miezul noptii ale bunicii sale care suferea de aceasta boala. Mai mult de atat trebuia sa fie extrem de precaut ca ea sa nu il loveasca tare cu ceva si sa nu sparga vreun obiect valoros.
Vestea buna este ca stiu un azil de batrani Bucuresti care prin serviciile complete de calitate premium pe care le ofera ar putea sa rivalizeze oricand cu azilul de batrani pe care l-am vazut in filmul acela.
Si la noi exista un medic geriatru de serviciu, iar infirmierele lucreaza non stop. Daca unui batran i s-a umplut spatele de rani, fiindca a stat numai pe spate in patul sau (cum li se intampla si celor de la domiciliu) nu trebuie sa te duci cu el la spital si transportul sa fie un chin, fiindca medicul este la post si rezolva problema.
Batranii care nu se pot autoservi sunt ajutati de infimiere sa fie mereu curati, sa se hraneasca, sa iasa la aer.
Numai cei care au batrani dependenti in ingrijire stiu cat de mult valoreaza acest lucru. Sunt situatii in care trebuie sa se deplaseze la oras, sa rezolve treburi care nu suporta amanare si nu gasesc pe nimeni cu care sa ii lase pe bolnavi.
Stiu cazuri in care pur si simplu au incuiat bolnavul in casa si au stat cu mare grija timp de 2-3 ore.
Am vorbit cu o astfel de doamna care isi lasase sotul paralizat acasa si se temea sa nu cada din pat si sa il gaseasca plin de rani sau sa nu gaseasca toata casa plina de mizerie, fiindca obisnuia sa isi goleasca pampersul in acest fel.
Sunt lucruri la care nu te gandesti, pana nu ajungi in situatia respectiva. Din pacate, asteptarea doamnei la medicul de familie s-a prelungit mult, fiindca au fost multe urgente, plus copii si femei insarcinate!
Ca apartinator devii nervos cu bolnavul tau, fiindca nu te schimba nimeni cum se intampla la azil, unde personalul lucreaza in tura. Din cauza mizeriei suportate, a noptilor nedormite poti sa scapi o vorba nepotrivita bolnavului, care il doare enorm, fiindca vine din partea unei persoane apropiate.
Politica azilului se bazeaza pe respect fata de bolnav si pe cele mai atente ingrijiri.
Personalul de aici are grija si de trupul macinat de trecerea timpului si de boala, dar si de sufletul si de mintea parintilor sau bunicilor nostri.
Tocmai de aceea azilul are:
-o biblioteca in care se gasesc multe carti din domenii variate
-sala de sport cu aparatura moderna
-televizor
-piscina cu apa curata, de adancime medie
-sala de socializare in care bunicii se pot strange sa joace o carte sau sa discute politica. Sala de sort este binevenita, fiindca nu se admite ca in camere sa fie tot un dute-vino, ci prietenii care locuiesc in camere diferite stabilesc un loc de intalnire.
Un batran activ poate inota in piscina sau practica sportul in sala, un intelectual poate citi, iar amatorul de drumetii se poate inscrie la iesirile organizate de azil. Iata lista acestora:
1. Iesiri in Herastrau. Sunt frumoase in orice anotimp. Vara se organizeaza plimbari cu barca sau cu vaporasul, totul este verde in jur. Toamna ruginiul si auriul domina peisajul si frunzele par fluide, mai ales cand se oglindesc in apa. Iarna zapada acopera totul si atmosfera de Craciun este mirifica, iar primavara ies mugurii in soare si verdele crud este culoarea dominanta.
2. Iesiri la restaurant. Da, oricui i se face dor de un pahar rosu ca sangele si bun de vin, de muzica buna ca vinul vechi ascultat in surdina, de femei frumoase si de ospatari politicosi.
3. Excursii de o zi la manastiri.
Rezerva un loc la azil pentru batranul din familie din timp, du-l sa isi vada viitorul camin, sa se linisteasca! Multi refuza caminul de batrani, fiindca nu stiu nimic de luxul si de ingrijirea pe care ar putea sa le primeasca aici!