Amintiri din „Epoca de Aur”

Pe 24 septembrie, pe „Ullevaal” din Oslo, România debuta într-o nouă campanie de calificare, cea pentru mondialul spaniol din 1982. „Tricolorii” veneau după două succese frumoase, 4-1 cu Iugoslavia, în Cupa Balcanică, şi 2-1 în amicalul cu Bulgaria, de la Varna. La Oslo a fost însă doar 1-1. Pe 15 octombrie, la Bucureşti, a sosit Anglia lui Ron Greenwood. Marcel Răducanu şi Iordănescu au anulat reuşita lui Woodcock. România bătea Anglia cu 2-1! Pe 29 aprilie 81 a urmat, pe „Wembley”, revanşa cu inventatorii fotbalului. A fost partida portarului Vasile Iordache, care a făcut, probabil, meciul vieţii sale. România termina la egalitate, 0-0. Pe 13 mai (cifră fatidică!), „tricolorii” pierdeau la Budapesta în faţa Ungariei. Trei săptămîni mai tîrziu, România bătea acasă Norvegia prin golul lui Ţicleanu. Naţionala mai avea de disputat două jocuri pe teren propriu, cu Ungaria şi Elveţia, şi unul în deplasare, revanşa cu naţionala Ţării cantoanelor. A urmat însă dezastrul: 0-0 cu Ungaria şi 1-2 cu Elveţia, ambele la Bucureşti. Valentin Stănescu este dat afară, în locul său fiind numit un antrenor tînăr, care începuse o treabă excelentă în provincie, la Hunedoara. Se numea Mircea Lucescu.

Schimbarea la faţă
11 noiembrie 1981 poate fi considerată data de naştere a celei mai frumoase perioade din istoria fotbalului românesc, încheiată, din păcate, două decenii mai tîrziu de o generaţie pe cît de talentată, pe atît de superficială. Mircea Lucescu îşi începea drumul pe „Wankdorf” din Berna, contra Elveţiei. Chiar de la primul său meci, Lucescu a mers pe mîna unor tineri fotbalişti, cu ajutorul cărora dorea să construiască o nouă echipă naţională. Rednic, Andone, Gabor, dar şi dinamovistul Nelu Stănescu se aflau la primul joc în tricoul naţionalei de seniori. Primii trei reuşiseră chiar în acel an, în Australia, cea mai mare performanţă din istoria echipelor naţionale, bronzul mondial. Lucescu l-a readus în circuitul echipei naţionale pe Ladislau Bölöni, un fotbalist care avea să cunoască, din acel moment, o a doua tinereţe.

Un alt început
Pentru Mircea Lucescu au urmat o iarnă şi o primăvară în care a avut timp să-şi pună la punct strategia pentru viitor, chiar dacă ocupa în acelaşi timp funcţia de antrenor principal la Corvinul. Era conştient că nu poate deveni arhitectul unei noi echipe naţionale fără să se implice la toate nivelurile fotbalului românesc. Şi nu i-a fost deloc uşor. Echipa naţională, sub Mircea Lucescu, devenise altceva decît fusese pînă în acel moment. „Echipa naţională trebuia să fie o veritabilă echipă de club”, spunea, peste ani, Lucescu. Prima reprezentativă îşi trăia noua sa viaţă printr-o mulţime de jocuri amicale, prin cantonamente moderne, prin jocuri nu doar în Bucureşti, ci şi în alte oraşe, unde era primită ca un tezaur. Preliminariile pentru EURO 84 debutează la Hunedoara, printr-o victorie în faţa Ciprului, 3-1. Văetuş, un alt copil de suflet al lui Lucescu, plecat între timp de la Hunedoara la Dinamo, Cămătaru şi Bölöni au fost autorii unei izbînzi, în primul rînd, de moral. A doua zi după meciul cu Cipru, Lucescu îşi ia gaşca şi pleacă în America de Sud pentru trei meciuri amicale, cu Argentina, Peru şi Chile. „Tricolorii” pierd primul amical de la Rosario, cu 0-1, în faţa unei echipe, Argentina, la care evoluau Fillol, Passarella, Tarantini, Ardiles, Maradona, Valdano, Diaz şi Kempes şi pe banca căreia se afla legendarul Luis Cesar Menotti. Pierde şi la Peru, 0-2, dar cîştigă cu Chile, 3-2.

Egala campioanei mondiale
România nu a avut noroc la tragerea la sorţi pentru preliminariile EURO 84. Italia, Cehoslovacia şi Suedia acordau tricolorilor a patra şansă de calificare, în condiţiile în care, din grupă, mergea la Paris doar o echipă.

Continuarea in Sport Magazin powered by kicker numarul 48, care apare pe piata incepand de luni, 15 ianuarie.