SPORTURI/ Pasiune, baschet, implicare, Sibiu

0
100

Fosta capitală cultural europeană trăieşte pentru baschet. Aici se găseşte cel mai bine organizată asociaţie a suporterilor unei echipe din sportul cu mingea la coş, “Asociaţia al 6-lea jucător”

Într-un oraş în care baschetul a însemnat întotdeauna un punct de atracţie pentru localnici şi nu numai, pasiunea pusă de cei care vin meci de meci în Palatul Sporturilor Transilvania, pentru a o încuraja pe CSU Atlassib Sibiu, este nemărginită. De cele mai multe ori sala pare neîncăpătoare, iar atmosfera creata este unică în ţară, asemănîndu-se în special cu ceea ce se întîmplă în Grecia, la jocurile lui Panathinaikos Atena. De altfel, şi unele cîntece sînt inspirate de la eleni şi adaptate în limba română, un meci al sibienilor însemnînd de fiecare dată spectacol, atît pe teren, dar şi în tribune. În spatele acestei pasiuni stă însă o organizaţie extrem de bine pusă la punct, numită “Asociaţia al 6-lea jucător“.

Revistă distribuită gratuit

Fini cunoscători ai jocului de baschet, sibienii nu doar că vin în număr mare la meciuri şi sînt impulsionaţi de aceşti oameni plini de pasiune care fac parte din această asociaţie, dar şi încearcă să demonstreze unei ţări întregi că, spre deosebire de unele galerii de la fotbal, se pot face şi lucruri bune, care să atragă respectul tuturor. În primul rînd, “Asociaţia al 6-lea jucător” şi-a propus să editeze o revistă, care se distribuie gratuit la fiecare meci al favoriţilor de acasă, în care se vorbeşte numai despre baschet. Asta include NBA, Euroliga, Divizia A, aşadar este un magazin care poate fi citit cu plăcere şi de un suporter ploieştean sau clujean, mai ales că în el se pot găsi interviuri ale diverşilor adversari ai sibienilor. Existenţa acestei reviste se datorează eforturilor făcute de aceşti tineri atît de pasionaţi de baschet, care caută sponsori şi încearcă să vîndă publicitate în paginile ei pentru a o îmbunătăţi treptat.

Baschetul, promovat în şcoli

O altă ideea extrem de bună a asociaţiei a fost aceea de a promova baschetul în şcoli. La început, şi clubul sibian ajuta la acest lucru, lăsînd jucătorii să meargă şi să le împărtăşească micuţilor din pasiunea lor de a juca baschet. “Asociaţia al 6-lea jucător” împarte de fiecare dată elevilor tricouri şi mingi de baschet, în timp ce CSU Atlassib Sibiu oferă bilete gratuite pentru aceştia. Poate unii au nedumeriri, dar în provincie aşa este, se intră la baschet pe bilete sau abonamente care costă, iar sălile sînt pline, mai ales la Sibiu. Această idee cu promovarea baschetului în instituţiile de învăţămînt este una împărtăşită, de altfel, şi de Federaţia Română de Baschet, preşedintele Carmen Tocală fiind o adeptă a educării copiilor în spiritul sportului.

Mîndrii deţinători ai recordului mondial

Fanii Sibiului sînt şi în “Guiness Book”, Cartea recordurilor, pentru performanţa lor incredibilă de a juca trei zile de baschet fără oprire. Acest lucru s-a întîmplat între 2 şi 5 august 2007, iar mass-media din România a prezentat în repetate rînduri această reuşită istorică. Dar poate unii cred că sibienii vor să se oprească aici. Ei bine nu, nici pe departe. Acum se interesează de un alt record mondial şi vor să adune pe 12 iulie 2009, în ultima zia a anului şcolar, peste 1.500 de oameni în Piaţa Mare pentru a juca baschet trei la trei, simultan, la mai multe panouri care vor fi amplasate acolo. Sună bine, nu? Poate chiar impresionant. “SportMagazin” nu poate face altceva decît să le ureze mult succes şi să le promită că, în cazul unei noi realizări, vor avea din nou cel puţini două pagini în revista noastră.

Oraşele fără fotbal în Liga I adoră baschetul

Dacă la Sibiu se întîmplă aceste lucruri extraordinare asta nu înseamnă că este singurul oraş care trăieşte pentru baschet. Majoritatea localităţilor care nu au o echipă de fotbal în Liga I, însă au o grupare baschetbalistică pe prima scenă, beneficiază de săli pline cu spectatori buni cunoscători ai fenomenului. Tîrgu-Mureş este una dintre aceste locaţii, aşa numita Junglă, unde ai impresia că ai coborît în infern dacă asişti la un meci de-al “tigrilor”. Mediaşul are şi el susţinătorii săi, deşi acolo sala, fiind mult mai mică, nu e atît de greu să se umple. Sînt însă şi oraşe care au fotbal, dar adoră şi baschetul. Clujul ar fi prima excepţie, însă la tradiţia pe care o are clubul care l-a dat NBA-ului şi lumii pe Gheorghe Mureşan era şi normal să avem mai mereu o sală “Horia Demian” arhiplină şi o atmosferă de excepţie. La Tîrgu-Jiu este la fel, nou-promovata Energia Rovinari aducînd în arenă mai mulţi fani decît locuri pe scaune. Ca o ultimă concluzie, şi la Ploieşti e sala plină, însă atmosfera a devenit mai subţire, fanii obişnuindu-se deja să vadă o echipă care bate tot, în timp ce Bucureştiul este la pămînt, arenele fiind dezolant de goale, de parcă ar juca două echipe din Divizia Z.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here