SPECIAL / Liberoul Ariciu

0
102

“Aseară, pe Olympiastadion din Munchen, echipa engleză Nottingham Forest a cucerit Cupa Campionilor Europeni. Meritul englezilor este cu atît mai mare cu cît, în urmă cu doi ani, Nottingham abia promova în prima ligă. Alo, Mateianu. Alo Baia Mare, se aude!”, acestea erau cuvintele regretatului om de radio Ion Ghiţulescu, pe 31 mai 1979, a doua zi după finala cîştigată de băieţii legendarului Brian Clough. Ion Ghiţulescu saluta astfel ascensiunea formaţiei FC Baia Mare, una fără precedent în fotbalul românesc.
în vara anului 1978, FC Baia Mare cîştiga seria ardeleană, a treia, a Diviziei B. în primul an pe prima scenă a fotbalului românesc, Baia Mare a fost foarte aproape de o surpriză pe măsura celei furnizate de Nottingham Forest. A terminat pe locul cinci, în spatele careului de aşi “FC Argeş-Dinamo-Steaua-Craiova”. Campioana morală era însă FC Baia Mare, care adusese, în premieră, un joc incredibil de spectaculos.

Revoluţionarul Mateianu

Printr-o concepţie modernă despre fotbal, dînd sarcini inovatoare fotbaliştilor săi, Viorel Mateianu va rămîne în memoria tuturor prin ceea ce a reuşit în acei ani în Maramureş. El i-a dat un nou rol unuia dintre cei mai importanţi actori din teren, portarului. Pasenţa, la acest capitol, i-a ieşit tehncianului şi datorită faptului că a găsit receptivitate la cel pe care îl avea între buturi în acel moment la Baia Mare. Este vorba despre Dan Ariciu, cel care poate fi considerat primul portar-libero din istorie. “Sportmagazin kicker” l-a găsit pe Dan Ariciu, acum în vîrstă de 57 de ani, în Israel, acolo unde fostul portar este stabilit de aproape un deceniu şi jumătate.

“Baia Mare a fost un fenomen”

Reporter: Ce mai face Dan Ariciu?
Dan Ariciu: De 13 ani sînt în Israel, la Natanya. Aici locuiesc, aici muncesc. Lucrez la un cămin de bătrîni, unde îngrijesc de treburile administrative. Un fel de băiat bun la toate. însă, acolo unde nu mă pricep, chem un specialist.
Reporter: Ce mai ştiţi despre România?
Ariciu: Nu m-am rupt definitiv de ţară. Revin acasă, la Piteşti, ori de cîte ori am ocazia. în plus, urmăresc posturile româneşti de televiziune. Aşa că sînt la curent cu tot ce se întîmplă acasă, inclusiv cu amănuntele din lumea fotbalului.
Reporter: Cînd aţi început fotbalul?
Ariciu: în 1961, la Dinamo Piteşti.
Reporter: Primul antrenor?
Ariciu: Cine altul decît Leonte Ianovschi?
Reporter: Cînd aţi debutat în prima echipă?
Ariciu: în sezonul 68-69, la Bacău, cînd antrenor al Argeşului era nea Titi Teaşcă, Dumnezeu să-l ierte. Am luat bătaie cu 1-0. Dembrovschi mi-a dat gol prin minutul 89 sau cam pe acolo.
Reporter: Cînd aţi ajuns la Baia Mare?
Ariciu: în 1976. Acolo am dat de un colectiv extraordinar în fruntea căruia se afla Viorel Mateianu. Pentru mine a fost un pas înainte, chiar dacă am mers în Divizia B.

“Toată lumea ne aplauda”

Reporter: Care era reţeta magică a lui Viorel Mateianu?
Ariciu: Mateianu a venit cu cîteva idei nemaiîntîlnite pînă atunci. Era vorba despre o adevărată revoluţie în fotbal. O altă concepţie despre fotbal, o altă viziune asupra rolului fiecărui jucător. Sistemul lui Mateianu era un 3-3-4, cu portarul pe post de libero atunci cînd jocul o permite.
Reporter: V-a surprins, la vremea respectivă, toate aceste inovaţii?
Ariciu: Mie mi-a plăcut. Mi-a venit turnat! Am început fotbalul ca atacant, aşa că îmi plăcea, cum se spune, cu mingea. Dar cui nu-i place jocul ofensiv? îmi aduc aminte că nicăieri în ţară nu eram fluieraţi. Lumea ne aplauda şi la victorie şi la eşec pentru spectacolul oferit. în teren, era o rotaţie a jucătorilor extraordinară. Fundaţii laterali urcau, iar, dacă faza o impunea, extremele coborau pentru a-i suplini. în plus, aveam în Sabău un mijlocaş de creaţie de excepţie. Ideile tacticii lui Mateianu se bazau şi pe posesie. în majoritatea partidelor aveam posesie de peste 70 la sută! Mateianu avea o vorbă: “Nu noi trebuie să jucăm după tactica adversarului, ci invers”. Şi atunci, cine era nebun să joace ofensiv contra noastră, cînd noi aveam patru atacanţi?!

“Mateianu avea încredere în noi”

Reporter: Asta însemna o risipă de efort extraordinară!
Ariciu: Aşa este. Dar mă credeţi că Mateianu ne dădea mînă liberă în ceea ce priveşte pregătirea? Nu am făcut la Baia Mare niciodată pregătire nici cu Mateianu şi nici cu antrenorul secund. Fiecare dintre noi ştia cît poate să alerge.
Reporter: Mateianu avea încredere?
Ariciu: Pe încredere se baza totul. Cine dorea cantonamente lungi şi obositoare înseamnă că nu ştia ce înseamnă un cantonament. Am stat la Argeş cu săptămînile. Mă săturasem. Preferam să mă pregătesc fără presiune.
Reporter: Cu mingea?
Ariciu: Lucram foarte mult cu mingea. Aveam schematizate toate fazele fixe, lovituri libere, cornere. La lovituri libere aveam doi maeştrii, Condruc şi Koller. Reuşita lui Mateianu la Baia Mare s-a bazat şi pe faptul că a dat de o echipă cu jucători de mare caracter care au făcut ce li s-a cerut, nu ce li s-a impus. Doar ştie toată lumea că în Ardeal sînt altfel de oameni!
Reporter: Cînd aţi plecat de la Baia Mare?
Ariciu: în 80, cînd m-am întors la Argeş?
Reporter: De ce aţi plecat?
Ariciu: Nu mai contează. Cert este că nu aş mai fi plecat niciodată de acolo, atît de frumoasă a fost perioada aceea, în care am făcut şi institutul de subingineri.
Reporter: în 83 v-aţi dus la Scorniceşti.
Ariciu: Acolo am şi terminat-o cu fotbalul, un an şi ceva mai tîrziu, cînd am început munca de antrenor la tineretul lui FC Olt.
Reporter: Aţi fost coechipier cu Victor Piţurcă!
Ariciu: Jucător bun, coleg bun. Un băiat extraordinar, acesta este Piţurcă.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here