SPECIAL/ Investitorii arabi, viitorul sportului mondial?

0
80

Şeicii nu doresc doar hoteluri de şapte stele şi insule în formă de palmier, ci şi performanţe sportive pe plan internaţional. În momentul actual, cluburile şi organizaţiile sprijinite de companii din Emiratele Arabe Unite sau din Qatar sunt printre cele mai performante din lume

Londra, 27 decembrie 2008. Harlequins-Leicester Tigers, meci din Guinness Premiership, campionatul englez de rugby. Asistă 50 000 de spectatori, pe impozantul “Twickenham”. Pe suprafeţele terenurilor de ţintă, pe iarbă, este inscripţionat logoul “ETIHAD” aceeaşi inscripţie fiind şi pe tricourile în carouri ale celor de la Harlequins. ETIHAD este sponsorul echipei, câştigându-şi astfel dreptul de a-şi face reclamă pe echipamentele jucătorilor, dar şi pe alte suprafeţe libere, ca de exemplu terenul de joc ori panouri, la meciurile organizate de “Quins”.

Mergem în Australia, pe un alt stadion de 50 000 de locuri. Arena Telstra Dome, care primeşte aproximativ 2,5 milioane de spectatori anual este probabil cea mai utilizată din acel colţ al lumii. Într-o conferinţă de presă, Ian Collins, Directorul Executiv al Melbourne Stadiums Limited (MSL) anunţă semnarea unui nou parteneriat în urma căruia, de la 1 martie 2009, “Telstra Dome” va deveni “Etihad Stadium”.

Revenim la Londra, de data aceasta în Premier League. Stamford Bridge, Chelsea are un nou meci acasă. Pe benzile electronice de la marginea terenului apare firma ETIHAD. Cine este sponsorul acesta, tot mai prezent în lumea sportului?

Înfiinţată în iulie 2003, Etihad Airways este o companie aeriană din Emiratele Arabe Unite, cu sediul la Abu Dhabi. Dacă aveţi curiozitatea să intraţi pe pagina oficială de internet a acestei companii puteţi vedea la loc de cinste investiţiile făcute în fotbal (Chelsea Londra), Formula 1 (Ferrari), rugby (Harlequins), hurling (All-Ireland Hurling Championship) şi golf (Abu Dhabi Golf Championships).

A început cu Abramovici

Există o vorbă în fotbal care spune că “banii nu marchează goluri”. Evident că la propriu este imposibil – nu veţi vedea o bancnotă care să îşi fenteze adversarii prin piruete “à la Zidane” şi apoi să înfigă mingea în vinclul porţii! Însă în sensul figurat, bugetele pot influenţa puternic evoluţia cluburilor.

În fotbalul britanic, seria achiziţiilor de cluburi pentru sume exorbitante a fost deschisă de Roman Abramovici, care a plătit, în 2003, 226 de milioane de dolari pentru a o achiziţiona pe Chelsea. După el, numai în Premier League, au urmat opt preluări. Cea mai scumpă, dar şi cea mai profitabilă, a fost cea a lui Manchester United. Malcom Glazer a virat din contul său aproape un miliard şi jumătate de dolari pentru a deveni patronul diavolilor. Se întâmpla în 2005, iar de atunci, la nivelul primei echipe, Man. United a câştigat de câte două ori Premier League şi Supercupa Angliei şi o dată Liga Campionilor şi Campionatul Mondial al cluburilor.

Arabii de la Manchester City

După valul investitorilor ruşi şi nord-americani, “la modă” în sportul european au devenit arabii. De ce se relatează atât de mult despre ei? Deoarece prin aportul de capital financiar pot schimba ierarhiile. Milioanele de euro pe care investitorii de la Manchester City, “Abu Dhabi United Group for Development and Investment” (ADUG), erau pregătiţi să le plătească pentru Kaka sunt un simplu exemplu. Cât înseamnă o sută de milioane de euro, când, la achiziţia lui City – pentru care au transferat în contul lui Thaksin Sinawatra, în schimbul acţiunilor sale, peste150 de milioane, arabii au promis, generos, 663 de milioane de euro pentru transferul a 18 fotbalişti. Analizând aceste sume, mai este de mirare că reprezentanţii cluburilor engleze de fotbal caută disperaţi să atragă şi alţi investitori din Golful Persic?

1001 de nopţi în “Middle Eastlands”

Doi dintre domnii care se ocupă de ADUG şi implicit de Manchester City sunt Dr. Sulaiman Abul Kareem Mohammad Al-Fahim şi Şeicul Mansour Bin Zayed Al Nahyan. Două nume, pe cât de lungi, pe atât de importante pentru clubul de fotbal din Eastlands (inventivii fani britanici au redenumit regiunea “Middle Eastlands”, referindu-se, în glumă, la denumirea engleză a Orientului Mijlociu). În afară de faptul că de la Şeicul Mansour şi de la Al-Fahim provine majoritatea bugetului de investiţii pentru “Citizens”, ambii sunt pasionaţi de sport. Şeicul practică hipismul şi este preşedintele Autorităţii Hipice a Emiratelor Arabe Unite, iar Al-Fahim, doctor în Investiţii Imobiliare, joacă şah şi se află în fruntea Asociaţiei de Şah a Emiratelor Arabe Unite. E drept că din punct de vedere estetic, şahul, hipismul şi fotbalul nu au foarte multe în comun, dar toate trei, fiind sporturi, promovează unele valori egale, cum ar fi dorinţa de a-ţi depăşi limitele şi de a învinge. Sunt valorile pe care cei doi reprezentanţi ai ADUG doresc să le vadă şi la Man. City. Iar limitele nu sunt deloc joase.

Ce durată?

Investiţiile corelate cu un mare aport de capital, aşa cum este cea de la City, sunt numite “investiţii strategice”, deoarece au la bază o strategie prin care se doreşte atingerea unor obiective pe termen lung. Cum Liga Campionilor este cea mai importantă competiţie a fotbalului la nivel de club, ea va fi marele obiectiv al investitorilor. Dorinţa de a vedea clubul “Sky Blues” în Champions League este susţinută de bugetul uriaş pus la dispoziţie. Credeţi că un afacerist ar da peste 600 de milioane de euro doar pentru a câştiga Cupa Ligii Angliei? Al-Fahim a spus clar că vrea să facă din Manchester City cel mai important club din Premier League şi apoi din Europa.

Întrebarea este dacă aspiraţia la succesul imediat se potriveşte cu investiţiile strategice. Chiar cu investiţii masive, tot este nevoie de o perioadă mai lungă pentru ca lucrurile să se pună pe roate. Cheia succesului este eficienţa combinării capitalului adus de investitori cu munca şi cunoştinţele sportivilor, ale antrenorilor, preparatorilor şi ale celorlalţi angajaţi ai clubului.

Manchester City a ratat deja unele obiective, dar asta nu înseamnă că investiţiile vor fi sistate. Pe de-o parte, tratativele pentru Kaka, Buffon (ofertă de 100 de milioane de lire sterline), David Villa (tot 100 de milioane) şi Shay Given (“doar” 6 milioane de lire sterline) au eşuat, aratând că banii nu pot cumpăra orice şi că pentru un transfer bun ar mai fi nevoie şi de istorie şi faimă. Pe de altă parte, Craig Bellamy şi Wayne Bridge au semnat deja cu formaţia antrenată de Mark Hughes. Chelsea a încasat 13 milioane de euro pentru Bridge, West Ham United 15 milioane pentru Bellamy. Two down, cum ar spune englezii. Rămân cumva 635 de milioane de euro pentru 16 fotbalişti? Lasînd gluma la o parte, dezvoltarea lui Manchester City va continua, pentru că oamenii de la ADUG vor să asigure competitivitatea clubului la nivel înalt, astfel că au nevoie de o investiţie susţinută pe termen lung. Au demonstrat că sunt pregătiţi să investească enorm pentru a vedea echipa acolo unde doresc ei, dar este important să existe un plan de “maturizare”, iar ofertele de achiziţii să fie făcute în concordanţă cu acesta, astfel încât să nu se mai ajungă la transferuri nereuşite. Despre negocierea cu reprezentanţii clubului englez, Kaka a spus că a fost o confuzie totală şi nici o persoană venită de la Manchester nu ştia ce se întâmplă. Aşa ceva nu trebuie să se repete.

Şi alţii

Exemplul lui Manchester City a devenit mai cunoscut din cauza transferurilor din ultima vreme, dar ADUG nu este singura companie arabă care sprijină sportul internaţional. Dacă Etihad Airways a fost deja enumerată, alte întreprinderi importante ar fi “Emirates Airline” sau “The Qatar Racing & Equestrian Club”.

Capitalul de imagine al “Emirates Airline” a sporit o dată cu sponsorizarea de titlu pentru “Ashburton Grove”, stadionul lui Arsenal Londra, inaugurat în iulie 2006. Cu doi ani înaintea deschiderii oficiale, Emirates şi “tunarii” au semnat un contract de sponsorizare potrivit căruia clubul de fotbal primeşte 100 de milioane de lire sterline pentru cedarea drepturilor de numire a stadionului pe o perioadă de 15 ani. În plus, din 2006/2007 Emirates este şi sponsorul de tricou al lui Arsenal. Pe lângă londonezi, compania aeriană mai finanţează cluburile de fotbal Paris Saint-Germain, Hamburger SV, AC Milan şi Olympiakos, clubul de rugby Western Force şi clubul de fotbal australian Collingwood Football Club.

“The Qatar Racing & Equestrian Club”, o organizaţie de hipism, se ocupă exclusiv de sportul său. În 2008, a semnat un contract de sponsorizare cu France Galop, instituţia responsabilă pentru hipismul din Hexagon. Ca urmare, Grand Prix de lArc de Triomphe a devenit Qatar Prix de lArc de Triomphe. Această cooperare are menirea de a promova imaginea Qatarului, stat cu unele dintre cele mai dezvoltate centre de hipism la nivel mondial. Datorită parteneriatului, la Grad Prix s-au acordat, în 2008, premii în valoare de 6,7 milioane de euro, dintre care 4 milioane doar pentru învingător.

Calea inversă

Investiţiile făcute de către şeici în sportul de pe Bătrânul continent au şi fluxuri inverse. Orientul profită de cooperările cu organizaţiile sportive europene pentru a-şi dezvolta infrastructura. Întreprinzătorii arabi transferă cunoştinţele din Europa şi le implementează în complexuri sportive de înaltă calitate, pe care le ridică la ei acasă. Într-un joint venture cu Internazionale Milano, Hydra, compania imobiliară a lui Sulaiman Al-Fahim, construieşte o şcoală de fotbal la Abu Dhabi. Nici Emirates nu s-a lăsat mai prejos şi a ajutat la construcţia stadionului “The Sevens”, din Dubai, care va găzdui partide ale campionatului mondial de rugby în şapte din anul în curs. Dată fiind infrastructura, Orientul Mijlociu va putea şcoli sportivi care peste ani să ia calea Europei. Mai este de menţionat că nu se investeşte doar în fotbal, ci şi în alte sporturi; Al-Fahim, de exemplu, a sponsorizat delegaţia Emiratelor Arabe Unite la Jocurile Olimpice de la Beijing.

Investiţiile vor continua

Multe din cluburile şi organizaţiile prezentate au rezultate bune în acest sezon, fie în campionat, fie în întrecerile internaţionale. În acest caz este de aşteptat ca sprijinul arabilor să crească. Actualele investiţii vor duce, probabil, la îmbunătăţirea prestaţiilor, asta însemnând o angrenare pe o durată mai lungă în mai multe competiţii. Pentru a face faţă ritmului crescut, va fi nevoie de investiţii pentru dezvoltarea capacităţii de producţie a spectacolului sportiv şi anume achiziţionarea a noi sportivi ori conducători. Chiar dacă există mulţi contestatari ai input-urilor majore de capital, afaceriştii arabi nu le acordă atenţie şi îşi văd în continuare de treaba lor. Exact cum spune Al-Fahim, citat de Daily Mirror: “Trebuie să urmezi calea pe care tu o consideri corectă, chiar dacă toţi ceilalţi îţi spun că este greşită.”

Ca urmare, nu trebuie exclus următorul scenariu: o piaţă europeană a sportului, fie el fotbal, baschet, hipism, rugby sau oricare altul, caracterizată prin transferuri de calibru şi prin răsturnări ale ierarhiilor tradiţionale. Pe unde sunt investitori arabi sunt şi fonduri din belşug. Aviz pariorilor!

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here