SPECIAL/ Fotbalul ca sclavie

0
45

Cel mai frumos sport din lume are şi o faţă întunecată. Mii de fotbalişti aspiranţi de pe tot globul cad pradă impresarilor fără scrupule sau cluburilor interesate să scoată o avere de pe urma lor

“Sclavie” şi “fotbal” par doi termeni din lumi diferite, iar cînd te încăpăţînezi să îi asociezi, deschizi un subiect tabu şi ai toate şansele să te confrunţi cu multe uşi trîntite în nas, cu proteste virulente ale oamenilor de fotbal sau cu acuzaţii de ignoranţă în materie.

Însă adevărul este izbitor. Fotbalul-afacere al secolului al XXI-lea, a cărui prioritate este maximizarea profitului, încalcă adesea cele mai elementare reguli de corectitudine, profi tînd de dezechilibrele sociale pentru a-şi extinde tentaculele, a acapara “forţă de muncă” ieftină şi a-şi aservi, într-un mod umilitor, zeci de mii de tineri, care i se închină cu smerenie. Linia dintre scoutingul corect şi colonizarea fotbalistică a fost demult depăşită.

În demersul nostru, trebuie să dovedim receptivitate şi să ne detaşăm de imaginea stadioanelor strălucitoare din Vest, de magia nopţilor de Champions League, de şablonul fotbalistului defavorizat care a reuşit în “sportul-rege”. Acestea sînt doar faţete ale succesului, un succes care are defectul că ne abate privirea de la adevăratele probleme din fotbal. Să privim, deci, dincolo de realitatea iluzorie cu care ne-au hrănit, ani la rîndul, televiziunile.

Cercul vicios

Într-un sens metaforic, fotbalul ne înrobeşte pe toţi. Ne scoate din rutina programului de la 9.00 la 17.00, aruncîndu-ne colacul de salvare într-un ocean de monotonie. Pasiunea exacerbată pentru o echipă, microbul care ne acaparează tot mai mult cu trecerea anilor şi ne leagă de club, de stadion, de destinele favoriţilor, obsesia pentru meciul zilei, care ne aruncă în aer şi viaţa familială, dependenţa de “cele mai proaspete” ştiri/scandaluri, toate acestea sînt “lanţuri” în cercul vicios al fotbalului. Din păcate, nu despre fotbal ca sclavie “metaforică” vom vorbi în cele ce urmează, ci despre cum visele a mii de fotbalişti sînt terfelite în noroi de agenţii-fantomă şi de cluburi, care le speculează sărăcia şi îi forţează să semneze contracte false, îi găzduiesc în condiţii insalubre, abandonîndu-i apoi după bunul plac, şi asta după ce i-au extorcat de mari sume de bani.

Aşa cum traficul cu carne vie, alimentat de valurile de imigraţie ilegală, reprezintă o rană deschisă a societăţii, tot astfel trafi cul masiv cu jucători africani şi sud-americani în folosul pieţei europene scoate la iveală o nouă categorie de exploatare umană: sclavia fotbalistică.

Fotbalul, care aduce atîta bucurie miliardelor de suporteri de pe tot globul, are şi această zonă întunecată, în care drepturile omului sau demnitatea personală sînt inexistente. Este şocant, poate inacceptabil, dar de ce să ne mire că se practică un “trafi c cu fotbalişti” într-un sport în care concurenţa loială (vezi cazul Calciopoli) şi banii unor moguli controversaţi, ca Abramovici sau Shinawatra, fac jocurile?

Cum funcţionează schema

Un reportaj realizat luna trecută de BBC dezvăluie “protocolul” în cazul trafi cului cu fotbalişti. Chiar dacă materialul postului britanic trata situaţia jucătorilor de pe “Continentul Negru”, procedura pare universală.

Iată cum funcţionează schema: mai întîi, aşa-numitele “fi rme de impresariat”, de regulă mandatate de cluburi de fotbal din ţările cu legislaţie laxă în domeniul muncii, înhaţă tineri jucători din zonele sărace ale lumii. Acestora li se promite marea cu sarea, fi ind convinşi să semneze acte înşelătoare, prin care le cedează reprezentanţilor lor pînă la 80% din veniturile lor ulterioare.

Impresarii nelicenţiaţi pretind sume imense de la familiile strîmtorate ale copiilor, pentru a-i propune, chipurile, cluburilor europene de top. Apoi, micuţii fotbalişti sînt duşi în oraşele europene, unde ar trebui să se prezinte la antrenamentele unei echipe. De aici, drumul se bifurcă. Fie, la cîteva ore după sosirea pe continent, copiii sînt abandonaţi în hoteluri sau pe străzi, fără bani şi nu de puţine ori fără a cunoaşte limba locală. La colţ pîndesc cerşetoria, prostituţia, trafi cul de droguri.

Fie, cum se întîmplă în Belgia, cluburile preiau tinerii africani din mîinile agenţilor şi îi obligă să semneze două contracte. Unul, care stipulează venitul minim legal şi asigurările sociale, şi altul, scris de mînă, ce prevede un salariu mizer, adesea neplătit cu lunile. O exploatare înfi orătoare, care calcă în picioare reglementările FIFA!

Mirajul Europei

Zeci de mii de tineri fotbalişti îşi poartă în fi ecare an visul unei vieţi mai bune pe la porţile Europei. Cei mai mulţi cad în plasa profi torilor, ajung fără casă, la limita supravieţuirii, şi sînt aruncaţi în braţele ilegalităţii, lumii interlope şi crimei.

“Academiile” de fotbal s-au extins ca o molimă în ţări precum Coasta de Fildeş sau Ghana. Ele profită de naivitatea şi sărăcia oamenilor, “cumpără” copii de şapte-opt ani de la familiile lor, îi forţează să abandoneze şcoala, îi răpesc din zonele natale pentru a face apoi o avere pe seama lor în Occident.

În mai 2007, un vas african ce naviga ilegal cu destinaţia Insulele Canare a naufragiat la Tenerife, scoţînd la iveală o “încărcătură” de 130 de tineri africani. O bună parte din ei erau fotbalişti care credeau că îi aşteaptă un trial pe “Velodrome” sau “Santiago Bernabeu”.

           

Continuarea in numarul 100
(4 – 10 martie 2008)
Sport Magazin

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here